Capitolul 1

293 30 16
                                    

   "Mai aveți nevoie de ajutor?"
"Nu . Tura ta s-a terminat și oricum mai rămâne jumătate de oră Jin . Poți pleca . "
"Mulțumesc. O seara frumoasă. "

**
IU își lăsă obosită capul pe geamul rece al autobuzului , privind absenta luminile orașului Seul . Tocmai își terminase tura la o cafenea din centrul Seulului. Lucra acolo de puțin timp. Își bagă o mana in buzunarul gecii , mult prea subțiri pentru vremea de afara , și scoase câteva bancnote, pe care le numără atentă .
"Doar..atat ..? " Oftă tristă și băgă banii înapoi în buzunar . Azi își primise salariul care nu era mare dar nici foarte mic pentru a se întreține o persoana, numai că ea nu locuia singură ...ci împreună cu bunica ei . Locuiau într-un mic și înghesuit apartament , cu 2 camere și plăteau și chirie . In familia Lee , tot timpul banii au fost o mare problema, iar atunci când părinții lui IU s-au stins , totul a devenit un coșmar .

IU avea 20 ani abia împliniți , dar viața ei era că a unei femei de 40 de ani . Avea 3 joburi, și mergea și la facultate. A ea grija zilnic de bunica ei care era în scaun cu rotile . In fiecare seara , lacrimi amare și de disperare ii umpleau ochii și chipul , când vedea că banii rămași ii permiteau să cumpere putina mâncare doar pentru o persoana . De aceea de multe ori, adormea nemâncată, preferând să-și de-a mâncarea bunicii sale bolnave. 
Toți ar spune :,,Ce viața ! Sărmanii oameni ! Ce milă îmi e de ei!" Dar aceasta gândire e greșită , pentru că oamenii care nu au parte de tot ce-și doresc , învață să lupte ! Și sunt cei mai puternici oameni .
IU era una din aceste persoane , zilnic lupta , zilnic muncea , zilnic învață , zilnic suferea , zilnic plângea , dar totuși  reușea sa-si găsea puterea pentru a o lua de la capăt a doua zi ,de dragul unei singure persoane care îi mai alina suferință cu vorbe de alinare . 

Sᴏ Fᴀʀ Aᴡᴀʏ |  ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum