God of Țuică Adventures

Partea I

     Era odată într-un sătuc, mai departe decât Mega Image-ul de la colțul străzii, un erou pe nume Dumitru.

     Dumitru s-a născut în acest sătuc uitat de guvern și președinte, că deh, în Românica secolului 21 încă se există sate fără lumină, apă sau căldură sau toate la un loc, într-o familie de oieri bețivi.

     Efectiv, mă-sa și tac-su erau atât de alcoolici încât când a ieșit din burtă a venit împreună cu alte două sticle de țuică mai mici.

     Tac-su amețit cum era 24 din 24, a crezut că soața lui a născut o damigeană așa că și-a luat fiul și i-a răsucit smocul de păr din cap crezând că e dop. (Bine că nu gâtul...)

     El nu era singurul copil al familiei, era ultimul născut într-adevăr și cam aproape la fel de prost ca o nucă stricată, dar avea un talent aparte în mânuitul oilor încă din fragedă pruncie.

     Talentul lui aparte l-a făcut cunoscut în sat, mai ales după întâmplarea povestită de orbul satului după ce la văzut pe Dumitru cum bătea pământul cu bățul și oile se aliniau frumușel și se duceau la locul lor, iar pălinca plutea în aer.

     Din păcate, orbul a fost luat de ospiciu, deci povestea  s-a auzit doar la cârciuma din centrul satului când a fost băuta aia mare că s-a căsătorit fata primarului și la câteva cocioabe vecine de pe lângă Dumitru, asta după ce Dumitru a auzit povestea de la orb și a rămas impresionat de faptele lui mărețe, așa că s-a lăudat, mai ales cu pălinca zburătoare.

     Într-o zi totuși viața lui se va schimba și nu roti la 180° că atunci înseamnă că e mort de beat și nu facem nimic cu el, no, no!

     Tanti Mița, vecina lui Dumitru de lângă gardul de paie, baba aia de 75 de ani, avară, fata lui nea Traian de la Măciuca Cucului, nepot cu Păpădie a lui Narcisa din Suflă-Vântul căsătorită cu Gigel al Pietroaiei, care e frate cu primarul de la ei din zona aia, vine la băiat și îi zice:

     — Mă băiet', auzi aici la Mița ta, băi, deci am auzit de la fratele lu' bărbată-miu prieten cu Emiluț ăla care sparge stânci în gropile alea din pământ și munți, mine așa le zicea mă, că se află o comoară ascunsă pe undeva unde e stâna aia a ta.

     Dumitru fu impresionat de spusele lui tanti Mița, da știa el că e o avară cu limba ascuțită care profită de toată lumea așa că se gândi el să o refuze frumos.

     — Matale, tu nu ești cu paiele pe casă! Nu mă duc eu acuma în pădurea de la stână să caut eu ce bazaconii spui tu acolo. Eu am treaba mea, eu am oile mele, nu-mi mai trebe mie ce zici tu acolo, îți urez sănătate!

     Cu gândul de a o scuipa în față, își croii drum pe lângă ea.

     Brusc Mița strigă:

     — Văleu, Dumitru, băiet prost ce ești, cum bă, să dai într-o femeie bătrână ca mine, văleu! Și căzu baba pe jos prefăcându-se lovită și atrăgând atenția satului.

     Dumitru alerga spre ea, trăgând să o ridice de jos. Mița tot strigă și urlă din cauza durerii la gândul că nu o să pună degetele pe comoară aia și nu o să se mai laude la rude că are averi și bani, ca mai apoi să nu  lase nimic în testament, decât găinii ei favorite din ogradă.

     Ca să o oprească din urlete și strigături îi spune:

     — Bine Mițo, mă duc să-ți iau comoară aia, firar al naibii de comoară, doar taci din gură și nu mă fă de rușine, că dacă află ai mei, îmi fură toată palinca și țuica de la stână.

     Baba îi scoase de sub fuste o hartă și îl lovi în poponeață, aruncându-l cât colo să se ducă să ia comoara.

     Dumitru se opri la Biserica construită de Badea Scârțan  din satul vecin și citi harta.

     Nu prea înțelegea el ce e acolo, cei drept deslușii că, comoara apare doar noaptea atunci când pomii se răsucesc și se unesc să facă o poartă.

     Dintr-o dată părintele Ion cel Tainic al III-  lea se oprii când îl văzu sprijinit de ușă:

     — Dumitru, băiat frumos și tânăr, ce citești tu acolo?

     — Nimic părinte, doar lecturam o pagină de jurnal de la mama dată.

     — Mă-ta are cărți și jurnale? Înseamnă că e mai beată acuma decât când la luat pe tac-tu de soț! Plecă intrând în Biserică zicând  un ,,Doamne ferește" șoptit.

     Și tânărul băiat se gândea el:  ,,Oare când e momentul când pomii se fac ei într-o poartă?" Pentru că tot citind și citind harta realiză că mai sunt câteva rânduri șterse care fix asta ar zice, așa că intră în Biserică și își făcu curaj să vorbească cu părintele Ion, el fiind și cel mai citit din sat și sigur el are răspunsuri la tot și toate.

     Va urma...