God of Țuică Adventures

Partea a II-a

Inspirând și expirând, bătând din pinteni și îmbărbătându-se cu dușca de pălincă de prune de la mă-sa, păși îndrăzneț către altar unde Ion începu deja ași lustrui Biblia placată cu aur de 24 de karate.

Ion se sperie la prezența lu' Dumitru și își aruncă Biblia  în spate rupând două scaune și o masă.

— Fiule, ce mă speriei tu pe mine, am crezut că ai rămas afară.

— Nu părinte, nu, am nevoie de ajutorul tău.

— Sigur tinere, spune-mi cu ce vrei să te ajut. Și își întinse mâna așteptând să primească încă un ban, că tare sărac nu e.

— Uite aici, am primit... găsit harta asta și mă întrebam dacă ai văzut așa ceva vreodată în cărțile tale sau ce citești tu acolo.

Părintele luă hârtia galbenă în mână și se chiorâ să citească cele câteva rânduri din colțul ei.

Realizând că nu vede nimic, își scoase din sutană ochelarii Gucci și începe a analiza curios ciudatul document.

Mii de întrebări îi răsării în minte, toate în mare despre numerele la loterie și una despre hartă și aceea fiind: ,,Oare nu e asta harta despre care tâmpitul ăla de Scârțan vorbea?"

Dumitru se holbă la preot cum își mângâie barba dată cu parfum Tom Ford, că tare o simțeai și din Basarabia să fi și vorbi:

— Deci părinte, ce zici?

Puteai să-i citești reticența pe chip, îndoiala, insecuritatea și frica, toate aceste sentimente îl dureau pe bietul părinte și cu buzele tremurându-i, fața palidă îi răspunse:

— Aoleu, taică, ce mă trece cufureala! Și alergă în spate către veceu lansând gaze lacrimogene în drum.

Băiatul prinse hârtia din zbor și simțind parfumul de Dior... asta Bășinior, ieși repede pe ușă.

— Al naibii și ăsta cu diareea lui și mai voia și bani nehalitul! Acuma ce mă fac? Strigă pentru el supărat și frustrat.

Își aruncă cușma de nervi pe jos, neștiind de unde să înceapă și mai ales cum să citească o hartă, pe bune!

Dintr-o dată cineva apăru lângă el, un alt țăran, părea îngrijit, foarte bătrân și mai luminos la față ca felinarul ruginit din bucătăria lui bunică-sa.

Sprijinit în toiagul răsucit și vechi se apropie de Dumitru și cu o voce caldă îi spuse:

— Băiete, ce binefacerea Sfintei Vineri și cocoșul lui Petru faci acolo?! Ți-ai murdărit cușma de găinaț de pasăre.

După această afirmație tânărul observă că bătrânul are dreptate, ceea ce e ciudat pentru că nu văzuse acel găinaț acolo și era sigur de asta pentru că nu era beat în acel moment.

— În fine, sunt aici să te ajut cu harta.

Dumitru se uită la bătrânul aproape fosilizat întrebându-se cum de știa de harta.

— Aaa, te-a trimis hoașca aia de Mița, ce bine că s-a gândit și la mine. Zise ușurat Dumitru scărpinându-se în cap de mătreața ce  părea a fi ninsoare.

— Cine dracu e Mița?! Ești prost băiete? Eu-s Badea Scârțan!

,,Unde am mai auzit eu numele ăsta?" Se întrebă gânditor băiatul.

— Ai harta în mână și tot citind sau încercând, mai bine zis, ai reușit să mă trezești dintre morți, așa că te voi ajuta în deslușirea ghicitorii.

— Aoleu! Dintre morți? Deci ești o stafie din aia, ptiuuu, dute, zboară, zboară, Dumnezeu ajutor, mă bântuie un strigoi! Urlă panicat dând din mâini ca  un cocoș ce nu și-a mai călărit găîna de o săptămâna.

Bătrânul își ridică bastonul și îl lovi în cap, iar Dumitru căzu la pământ lat.

—  Prostăvan te-a făcut mă-ta al naibii de oier tâmpit, cum mădularul lui Zoinița a ajuns harta mea să fie citită de tine, nu știu!

Dumitru era leșinat în fața Bisericii, oamenii îl ignoră crezând că e din nou beat și îl ocolii ca pe un buștean, alții s-au așezat și pe el folosindu-l pe post de scaun, în cel mai rău caz întâmplat, potaia lui Gigel Surdu' , ăla de vindea alcoolul bun de la cârciumă, și-a marcat prezența pe fața lui cu...vin sec, cam acru, cald și mult mai acid și cu toate astea el tot nu se trezi, decât seara când liliecii zbură și huhurezii își cântau balada, iar toată lumea era închisă în casă adormită și probabil ruptă în gură, deci nimeni nu l-ar ajuta sau altceva, nu că l-ar fi ajutat chiar dacă era zi, cum s-a și povestit mai înainte.

— Cât e ora, cât e ceasul? De ce e beznă, de ce e noapte? De ce miros așa urât?

Își atinse fața și ceva lipicios se lipii de ea.

— Pfoaiiii, găinaț, cum?! Se ridică în picioare trezindu-se dea binelea și cu ajutorul luminii felinarului de 2000 de euro de la Biserică își luă harta de pe jos.

,,Cineva mi-a mâzgălit harta! Copii proști de pun mâna pe voi vă îngrop cu tot cu neamurile voastre!" Gândi furios Dumitru neobservând că e urmărit de cineva sau mai bine zis ceva.

Va urma...