God of Țuică Adventures

Partea a IV a

     După ce reuși să invoce toți sfinții și îngerii de la A la Z și probabil și propriile lor mame, chiar și a lui, Scarțan se liniști își frecă față și zise:

     — Bine bolovanule, acuma fie că vrei sau nu vrei, fie că ai nevoie la budă sau la femei, tu mă asculți clar, altfel nici dracu nu te mai găsește, mai ales că-ți fur eu personal băutură, clar?!

     Dumitru dă din cap frenetic cu ochii mari și înțepeni de spaimă.

     — Bun, cred că ști care îmi este numele, Badea Scarțan, pe al tău nu am nevoie să-l știu, nu-mi pasă, ei bine, o să încep cam cu ce ai pățit acuma: creatura aia oribilă și care mirosea mai rău că tine e un strigoi trimis de Baba Cloanța, exact, cred că ai mai auzit de ea, expresia: ,,Ești urâtă ca Mumă Pădurii!'', de la ea vine, pot spune că a și inventat expresia, dar nu o să recunoască niciodată, că zice ea e frumoasă.

     Hârtia aia veche și ponosită am creat-o acum multă vreme pe când oamenii încă mai vorbeau cu Dumnezeu, da știu, e ciudat, dar da, oamenii ce se nășteau cu o legătură divină erau mesageri, așa și eu și tot neamul meu, de asta am construit o Biserică cu mâinile goale și am ales să protejăm această țară de toate relele posibile.

     Dumnezeu chiar ne dădea o licoare prin care aveam acces la puteri ciudate și abilitatea de a ne vindeca de toate bolile și durerile posibile, ști ce s-a întâmplat după?

     Dumitru dădu din cap neștiutor.

     — Am decăzut din drepturi, prostule! O greșeală de al fratelui meu a costat totul și înainte de ziua judecății neamului meu am păstrat ultima licoare a lui Dumnezeu și am creat o hartă sperând că într-o bună zi cineva o va găsi și se va duce după ea, devenind astfel noul mesager a Românicei.

     — Al naibii! Ne-a uitat și guvernul și Dumnezeu acuma! Ripostă foarte interesat tânărul legat de scaun.

     — Exact! Dacă aș mai fi trăit și acuma aveam o pensie de toată jena!

     Liniștea se lăsă între Scarțan și Dumitru pentru câteva clipe apoi, bătrânul reluă:

     — Baba Cloanța vrea licoarea ca să aibă puterile divinității și să arunce cu o mie de ani de blesteme asupra țării, lăsând astfel loc creaturilor ei să facă ce vor. Sufletele oamenilor sunt într-o totală primejdie!

     — La cum e totul în țară Scarțane, încă o mie de ani de blesteme de a lui Cloanța asta nu ar face diferența, în schimb dacă era Mița, era și mai rău. Nu o suport pe baba aia!

     — Cât timp a avut harta am tot stat pe lângă ea, dar da, aici sunt de acord cu tine, e groaznică! Și nici dinți în gură nu mai are, proteza aia dată de nepoții ei o face să arate ca o iapă rânjită pe cale să fete sau să-și facă nevoile.

     Dumitru râse cu o poftă mare și apoi spuse:

     — Nu ești așa rău Scarțane, ești chiar de treabă, cred că ai fi fost cel mai bun prieten de băută al meu.

     Bătrânul îl trosni cu bățul în cap.

     — Mai lasă băutura prostule și gândește! Avem nevoie de o metodă de a pune mâna pe licoare.

     Dumitru mirat de schimbarea de stare a lui Scarțan și de al unșpelea cucui din cap îi reproșă furios:

     — Tu ai făcut harta moșule! Și cum adică să pun mâna pe licoare?

     — Locul unde am ascuns-o e păzită de multe creaturi de a lui Cloanța și câteva vrăji de protecție de ale mele, deci o să ne fie foarte greu, dacă nu ne gândim la un plan strategic, imbatabil.

     Și așa Dumitru mai întâmpină încă o dilemă unde, din nou, trebuie să gândească și cei drept lui nu-i place să gândească, prea mult timp irosit.

     Dacă prostia ar durea el ar fi primul internat, asta dacă nu îl internează Scarțan cu un al sutelea cucui în cap.

     Va urma...