Fantomele trecutului

Capitolul 10

2 luni mai târziu

Probabil că vă întrebați ce s-a întâmplat cu mine in ultimul timp .. Ei bine , o sa va spun

După discutia dintre mine , Oana și Dylan , am decis că ar fi mai bine să mă îndepărtez de Tyler.Mi-am dat demisia și m-am angajat la un Call Center.Imi ador slujba și am colegi minunați.Am plecat cu Oana într-o vacanță scurta la mare , cat timp era încă cald afara.Dylan o ținea la curent cu fiecare detaliu despre Tyler , dar aceasta nu a împărtășit nimic cu mine.Tyler a încercat să mă caute de câteva ori , dar l-am ignorat.Inca vorbeam cu fosta mea șefă și rareori mai treceam pe la birou , unde il vedeam.Era mereu nervos , părea obosit.

'E buna mâncarea , fomisto?'

'Da, cea mai bună.De abia am așteptat pauza'

'Mereu e așa' , spune Ezra.

Ezra era colegul și unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.Am fost foarte norocoasa când l-am întâlnit.A fost o conexiune directă.Ne-am înțeles perfect încă din primele zile.Ezra e un tip de 20 de ani.E și el student , dar lucrează part time , la fel ca mine.E un tip de gașcă , mereu ne petrecem timpul împreună.

Ezra

'Pana la cat stai azi?'

'In jur de 14.Am de făcut niște cumpărături și de terminat un proiect pentru facultate.Tu când mai dai pe acolo?'

'Eva , tu de asta te îngrijorezi?' , spune râzând.'O sa merg mâine.Azi stau peste program'

'Bine , plictisitorule'

'Tu vorbești ? Era să adormi pe scaun'

'Hei!! Nu te lua de mine.Am foarte multă treabă și la facultate.'

'Nu e de mirare .. la ce facultate ți-ai ales..'

'Mie îmi place'

'Pai e mișto , dar e grea'

'Niciun lucru bun nu vine usor' , ii spun zâmbind.

'Mereu găsești tu expresia potrivită'

'Normal'

Din perspectiva lui Ezra

O privesc cum rade.Ne cunoaștem de puțin timp , dar facem aproape tot împreună.E foarte ambițioasă și asta mă motivează și pe mine de multe ori.Stiu o parte din trecutul ei , dar am senzația că are inca unele rani deschise pe care încearcă să le ascundă.Cu toate astea , e super.E o prietenă minunată.

'Plec , fantasticule.Am multa treabă'

'Paa'

Din perspectiva Evei

Mă apuc rapid de treabă.Sunt foarte obosita și de abia aștept să ajung acasă.Ezra are dreptate , facultatea e destul de grea , dar e tot ce mi-am dorit.E visul meu și nu o sa renunț la el , indiferent de cate obstacole îmi ies in cale.

Datorita stresului cauzat de Tyler , relația dintre mine și mama s-a răcit puțin.Eram mult prea tensionată mereu.Acum ne-am împăcat.I-am demonstrat că sunt capabila sa îmi port de grija încă de la 18 ani și că nu mai trebuie să își facă griji.Invat bine , sunt la o facultate buna și am un job super mișto.

Da , am lucruri pe care alții și-ar dori sa le aibă , dar câteodată , tot nu mă simt completă.Tyler a rupt o parte din mine , pe care el a construit-o cu multa grijă.Nu prea cred că o să mai fiu vreodată cum am fost.

'E 15.Eu plec' , ii spun lui Ezra.'Ne auzim mai târziu'

'Ai grijă.Suna-ma daca ai nevoie de ceva'

'Sigur'

Ajung acasă și mă pun in pat.Dupa 10 minute in care era să adorm mă trezesc să îmi fac proiectul , dar înainte decid sa o sun pe Oana.

'Heei.Ce faci ?'

'Oh , buna , Eva.Am ieșit la cumpărături.Tu?'

'Imi fac un proiect'

'Iar? Doar asta faci in ultima perioadă' spune râzând.

'Stiu , dar nah'

'Esti bine ? '

'Da.De ce nu as fi?'

'Amm .. nu știi?'

'Ce să știu?'

'Tyler.A fost un scandal la el la firma in care a fost implicat.Erau pe punctul să îl concedieze.Nu prea mai da pe acolo și e cu proiectele în urmă.'

'Imi pare rău să aud asta, dar nu mă mai privește.'

'Eva .. te rog vorbește cu el.Te implor'

'Oana , ai înnebunit? Nu tine de mine.Am suferit destul din cauza lui.De ce să îl ajut?'

'Pentru că dacă nu era el ,tu nu făceai nimic cu viața ta!' , tipa la mine.

'Tu asta crezi ? Și tu mă subestimezi ? De când cu atitudinea asta?'

'Nu am vrut sa sune așa.. dar știi că te-a motivat mult.'

'Da , m-a motivat , dar m-am descurcat singură.Stii ce , închid eu.Ne auzim'

'Nu , stai!'

Ii închid Oanei telefonul.Aveam o stare nașpa.Imi era milă de Tyler , dar nu voiam să mă implic iar.Decid sa îmi alung gândurile și să mă apuc de proiect.Am incercat timp de o ora sa îmi fac treaba , dar nu mă puteam concentra.

Mi am lăsat lucrurile deoparte , m am îmbrăcat și am ieșit la alergat.

Afara era o vreme plăcută de toamnă.Am alergat timp de 30 de minute , până am ajuns intr-un parc.M-am așezat pe o bancă cat sa îmi trag sufletul.

Eram tristă și nu voiam să admin asta.Nu voiam să fiu din nou în situația în care am fost.

'Hei , Ezra.. ce faci?' ii scriam eu prietenului meu.

'Acum am ieșit de la muncă.Ce s-a întâmplat? Ești ok?'

Mă cunoaște prea bine , deoarece eram foarte asemănători.

'Sunt ok , dar am ieșit la alergat și sunt la o distanță mare de casă.Se inserează.Poti să mă lași acasă?'

'Da sigur.Unde ești?'

'In parcul Ilis , chiar la intrare.'

'Vin acum'

In 5 minute Ezra și își face apariția.Drumul a fost unul liniștit , nu mi-a pus întrebări.Stie că dacă vreau să mă deschid in fata lui , o s-o fac fara sa insiste.

Fiind prinsă în gânduri nu mi-am dat seama că am ajuns acasă.

'Eva , am ajuns'

'Oh , nu am observat.Mersi mult.Si auzi , mâine s-ar putea să vin mai târziu , trebuie să îmi termin proiectul'

'Pai ai zis că îl faci'

'Stiu .. dar nu l-am făcut'

'Ce se întâmplă cu tine ? Erai ok dimineața'

'Iti povestesc mâine.Promit'

Am făcut rapid un duș și am ieșit pe balcon.Poate Oana are dreptate.Tyler e nervos sau supărat , dar ar trebui sa fie conștientă că nu e din vina mea.Intre noi au fost multe și mereu era indiferent.Il cunosc prea bine.Eu nu sunt unul dintre motivele pentru care el nu e bine.