Fantomele trecutului

Capitolul 6

  Probabil nu a fost o idee așa buna sa beau , sa îmi iau tocuri și mai ales sa vin pe jos de la el.

  'Mare proastă ce sunt' , ii spun Oanei la telefon.

  'Ce s-a întâmplat?'

  'Vin pe jos de la el de acasă'

  'Ai înnebunit ? Unde îți e mașină?'

   'Nu știu.Probabil tot la Jack's(numele localului)'

  'Cand ajungi acasă , schimba te și hai sa mergem la o cafea.Trebuie sa vorbim'

'Ok , îți scriu eu'

Ajung acasă , iar mama era destul de nervoasă.

'Ce dispari așa ? Mi-am făcut griji'

'Scuze , m-a luat valul.Iti explic când mă întorc'

'Unde pleci ? Eva , abia ai venit'

'Stiu.Merg la o cafea'

Mă îmbrac rapid , mă machiez , deoarece arătam groaznic , îmi trag sufletul și îi dau mesaj Oanei că sunt în drum spre ea.

Ajungem la local și ieșim pe terasa.Dylan era acolo.

'Hei , scuze pentru aseară' , zice el.

'Stai liniștit ! Nu ai nicio legătură și plus că nu mă privește viața lui'

Oana ma privea tristă.Stia că mă prefac.Era felul meu de a-mi ascunde tristețea.

'Pana la urmă ce s-a întâmplat?'

'Pai .. am auzit aia , am plecat , m ai chemat să bem , am băut și cumva am ajuns la el acasă.'

'Jesus .. mereu se întâmplă ceva'

'Ce fac acum , Oana ?'

'La ce te referi?'

'Am un nod in gat la gândul că plec în Oslo diseară și trebuie sa l vad mereu langa mine , și mai ales pe Heather.Ma simt atât de înjosită .. Probabil merg , dar îmi iau o zi liberă'

'Eva , e ok sa suferi , dar nu rămâne în stadiul ăla.Uita-te la tine! Ești frumoasă și te-ai realizat.Si sunt convinsă că ăsta e doar începutul'

Zâmbesc puțin și îmi las privirea în jos.Mereu știe cum să îmi ridice moralul.Ii dau dreptate , merit mai multe.

'Ohh , căcat !' , spune Oana subtil.

'Ce s-a întâmplat?'

'Tyler ..'

Îmi ridic privirea și îl văd pe acesta la masa alăturată.Nu mă scăpa din priviri.Am decis să-l ignor.

Am povestit cu Oana despre escapada ei de aseară cu Daniel.Radeam și ne simțeam bine.In timpul discuției noastre , îmi vibrează telefonul , semn că am primit un mesaj.

*Tyler:Vreau sa vorbim*

*Eu:Nu*

*Tyler:Te rog*

*Eu:seen*

Mi am continuat discuția cu Oana și i-am dat de înțeles din priviri despre ce este vorba.

'Eu ar trebui sa plec , drăguțo.Trebuie sa îmi aranjez lucrurile , plec in maxim o ora înapoi'

'Off .. bine.Mi-a fost dor de tine! Ce mă bucur că ne-am văzut'

'Si eu!'

Mă ridic de la masă.Dylan se uita la mine și se simțea prost.Mi-am aruncat privirea asupra lui Tyler , încercând să-l fac să înțeleagă că nu mai exista vreo șansă.M-a rănit iar.

'Explica-mi și mie ce s-a întâmplat , Eva!' , spune mama îngrijorată.

'Nu acum , mama '

'Nu pleci până nu îmi spui'

Din cauza faptului că eram tristă  și modul în care ea insista sa ii spun , mi au pus capac , motiv pentru care cuvintele au țîșnit din mine.

'Pai , mama .. m-am îndrăgostit acum câteva luni de o persoană căreia nu ii pasa de mine și m-am amăgit singură , deși mă folosea doar.Ne-am îndepărtat , toate bune și frumoase.Acum îmi este sef , îl am mereu in preajma , și-o trage cu o colega de-a noastră , iar eu înghit tot' , ii spun zâmbind de nervi.

'Eva .. vorbești despre ..?

'Da , chiar despre el'

'Nu am știut .. vino aici'

Mă prinde într-o îmbrățișare și îmi mângâie părul.

'Stiu că te-a rănit.Da-i timp .. Eu simt că o să fie tot okay.'

'Nu știu , mama ..'

'Crede-ma'

'Ma duc să mă îmbrac , trebuie să mă întorc'

'Deja?'

'Da ..'

Mă îmbrac lejer , îmi îmbrățișez familia și cobor scările.Ajunsa in fata blocului realizez că vremea s-a schimbat radical.Era o ploaie calda de vara.Pana și cerul plângea împreună cu mine.
M-am urcat în mașină și am pornit.Am decis să-mi aprind o țigară și să dau drumul la radio , ca sa mai îmi alung din gânduri.Dar nu toate erau în favoarea mea , aud melodia "I hope" , și amintirile de sâmbătă seara îmi reapar in fata ochilor.

  Deschid ușa apartamentului și îmi las lucrurile.Ma pun in pat și adorm cu perna in brațe , fara sa îmi dau seama că telefonul meu suna in bucătărie.