Amintirile unui rocker

Capitolul 5 - Întâlnirea

Era ora nouă dimineața. Îmi prepar cafeaua, destul de năuc după un somn odihnitor, probabil unul dintre cele mai bune somnuri din ultimii ani, ca s-o spun pe aia dreaptă.

Mă așez la PC și intru pe Facebook, ca să văd ce drăcii au mai postat frățiorii mei, metalheads. Însă nici bine nu intru, că deja îmi apare o cerere de prietenie și un mesaj. Era de la o tipă, care după poze era rockeriță. Intru eu pe profilul ei, îmi zic "mișto tipă", însă nu ezit să-i trimit un mesaj scurt, întrebând-o cine e. Mi-a zis că e o tipă din București, că are vreo 18 ani, ca și mine, și alte porcării pe care le-am uitat.

Din vorbă în vorbă, ne dăm unul altuia numerele de telefon, ca să continuăm conversația. "Pare deșteaptă tipa, are ceva cultură generală", mi-am zis satisfăcut, căci pe mine mai mult mă impresionează caracterul și judecata unei persoane decât fizicul. Ce satisfacție ai atunci când stai cu o persoană care nici măcar nu știe pe ce planetă pune tălpile? I-am scris că voi ieși cât de curând de pe Facebook, să mă duc până afară la o țigară și să mă mai plimb prin parc.

În timp ce stăteam pe băncuța din parcul înverzit, cu mâna pe țigară și cu creierul plutind printre gânduri, îmi bâzâie telefonul. Era un mesaj. Îl deschid, și văd că-i de la tipa cu care am vorbit azi dimineață. Îmi scrie: "Sper că nu te deranjez. Ai dori, dacă poți, să ne vedem azi? Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine". Deja am mirosit-o, vrea să se dea la mine, nebuna. Cad în jocul ei, și-i scriu să vină acum în parcul în care eram. Mi-a confirmat și a spus că acum se îmbracă și purcede spre locul menționat de mine.

Mai stau eu ce mai stau, fumez jumătate de pachet, când dintr-odată, o tipă roșcată, cu ochi albaștri, cam de 1,65, se îndreptă cu pași repezi spre mine. Mă recunoscu îndată după părul blond, și mi se prezentă. O chema Alina. M-am prezentat și eu, așa că am zis să ne plimbăm umpic prin oraș.

Mi-a povestit că tipa s-a născut la Brașov, însă ulterior, părinții ei s-au despărțit datorită unor conflicte financiare, și începu să pornească o mică discuție filozofică despre bani, cum că ar fi rădăcina tuturor relelor și alte chestii de genul. Așa că, după despărțire, mama ei s-a căsătorit cu un alt tip și s-au mutat în București, într-un apartament cu trei camere, în Centru. Ea era clasa a doișpea, ca și mine, la un liceu teoretic al cărui nume l-am uitat. Că și-așa sunt o droaie de licee prin București, e greu să reții atâtea denumiri.

După ce și-a povestit viața pe scurt, i-am zis dacă nu cumva vrea să mergem la o rockotecă din apropiere, spunându-i că va veni o trupă de thrash metal să cânte. Tipa fiind încântată, a acceptat pe loc propunerea.

Era ora opt seara. Eram deja ajunși acolo, muzica de acolo alinându-ne sufletele toropite de căldura prin care am trecut. Stăteam pe o canapea unul lângă celălalt, eu cu o bere, iar ea cu o cafea. Spunea că de la o vreme, alcoolul nu-i mai face bine. În timp ce vorbeam, simțeam că atracția unuia față de celălalt sporea din ce în ce mai tare. Își sprijini capul pe umărul meu, petrecându-și brațul pe după spate. Mă întrebă dacă nu mă supăr dacă stă așa, și i-am zis că nu am niciun motiv. Ce-i drept, și mie îmi place deseori când cineva face așa ceva. Îmi sprijinii și eu capul pe capul ei, stând câteva minute în șir în poziția respectivă. Îmi ridic capul, și-l ridică și ea. Mă aplec s-o sărut, iar atunci senzația de plăcere se înălță la cote maxime.

În momentul acela stăteam îmbrățișați, când în rockotecă intrară trei tipi dubioși în bar, îmbrăcați cu geci de piele, bocanci, pantaloni de armată și legați cu bandane, toți trei, de parcă erau membri afiliați ai unei trupe. I-am recunoscut îndată și am băgat capul în pământ. Ăștia erau scandalagiii cu care mă bătusem eu într-o seară, în fața sălii de jocuri de noroc deoarece nu mai erau locuri la păcănele, și văzându-mă că sunt din aceeași teapă cu ei, în loc să mă evite, mai mult m-au luat la ochi și am început a ne cafti prin față. Era prea târziu, tipii deja m-au ginit. Unul dintre ei dăduse coate celuilalt, și s-au îndreptat spre masa mea. În loc de salut, au lovit cu bocancul măsuța pe care stăteau așezate berea și ceașca de cafea.

- Ce faci, băi rapandulă? La distracție, a? Ne mai ții minte?

Mă uit la ei cu o privire puțin încruntată, în genul badass, stând relaxat. Alina era puțin speriată de prezența celor trei zdrahoni.

 - Asta-i noua ta parașută, băi păr pișat? zise celălalt batjocoritor.

CONTINUAREA ÎN EPISODUL URMĂTOR!