Amintirile unui rocker

Capitolul 4 - Bătaia (partea II-a și Răzbunarea)

După pățania petrecută la petrecerea lui Adrian, eu, împreună cu el, ne-am hotărât să îi facem o vizită lui George, care a fost internat urgent la spital datorită acelei lovituri. Și cum nu puteam să mergem cu mâna goală, i-am cumpărat un pachet de țigări, trei portocale și o ciocolată. Când am intrat în salon, George ne zâmbi foarte încântat, și voia să ne îmbrățișeze de fericire, dar conștientiză de faptul că nu își putea mișca brațul.

- Cât mă bucur să vă văd, băieți, că și-așa mi s-a urât aici, între patru pereți mucegăiți. Voi cum sunteți?

- Nu prea bine, după toată mascarada aia din noapte, îi spuse Adrian. Toată noaptea am stat cu inima cârlig, ca nu cumva să reapară țiganii la mine în curte atunci când era să ațipesc.

- A fost un incident extrem de neplăcut. Bine că nu mi-a crăpat țeasta, că altfel mi-ați fi mâncat coliva, spuse George pe un ton glumeț, dar în același timp și extrem de serios.

- Eeee, să nu mai aud asemenea vorbe, i-am zis. Cu cine mama naibii mai beau eu o bere frățească după concerte? Ai uitat că tu erai sufletul petrecerii în orice rockotecă?

George râdea pe înfundate la cele zise de mine, iar apoi își îndreptă capul spre geam, cu o privire posomorâtă. Ochii i se înlăcrimau îndată, realizând brusc că acum se află cu picioarele pe pământ, învelit cu o plapumă, întins pe un pat șleampăt de spital, așteptând să se vindece cât mai repede și să iasă la petreceri. Dintr-odată începu a hohoti în plâns, spunând că s-a săturat să tot stea înțepenit aici în pat, neavând nicio altă preocupare. Adrian i-a pus mâna pe cap, spunând că totul o să fie bine și că, atunci când o să iasă din spital, o să mergem la mare, să agățăm niște gagici rockerițe, din acelea roșcate cum îi plac lui. Peste câteva momente, asistenta intră în salon, anunțându-ne că vizita s-a terminat, iar noi ne-am luat la revedere de la pacient, încurajându-l.

Eram la școală, în timpul pauzei mari. Mă simțeam cam obosit, deoarece cu o seară înainte am stat să citesc romanul lui Stephen King, intitulat "Misery", o carte pe care, de altfel, nu ai cum s-o lași din mână. Mă duc în baie să mă clătesc cu apă rece pe față. După mine, intră un tip care mă apucă de pleată și mă izbise de faianța băii. L-am recunoscut îndată, era cocălarul pe care l-am caftit eu în acea zi, pentru simplul fapt că avea clanța cam mare. Îmi înfipse mâna în gât și zise:

- Băi panaramă, ai văzut că roata se întoarce? 

Îmi articulă doi pumni în față și doi în burtă cu sete, ca mai apoi să îmi tragă un șut în coaste. Simțeam cum respirația se blocă undeva în neant, simțeam că mă sufoc după acea lovitură zdravănă. Râse și zise:

- Na, să te-nveți minte a doua oară să te iei de cine nu trebuie.

În momentul ăla simțeam cum dracii se pornesc pe concerte live, dar durerea era cea care mă împiedica să mă mișc. Era clar că nu va scăpa nepedepsit, așa că m-am gândit la un plan, unul non-violent....

Aflasem că în curând va fi un bal al liceenilor, care se desfășura de două ori în an, odată la începutul și odată la sfârșitul anului școlar. Mai aflasem că zdreanța care mă atacase participa și el la bal, împreună cu gagică-sa, o curvă manelistă. Vorba aia nu degeaba are și un gram de adevăr, "Cine se aseamănă, se adună". 

La bal, participanții au dat tot ce au avut mai bun din ei. Eu, cu un alt tovarăș pe care l-am angajat ca să mă ajute, în schimbul unor casete audio vechi, am pândit de sus tot balul, așteptând momentul culminant al serii. Era clar că manelarii ăia doi o să câștige, mai mult din cauza lui gagică-sa, care venise cu o rochie albă, strălucitoare, iar el îmbrăcat precum ciorile de lăutari, în alb și cu pantofi lucioși.

Odată ajunși pe scenă pentru a ține discursul final, am zis că acum e momentul. Așa că le-am turnat în cap o găleată de vopsea multicoloră, de i-am făcut curcubeu pe amândoi. Publicul, inițial era șocat de ceea ce văzuse, scoțându-și ulterior smartphone-urile și făcându-le poze. Pe Facebook, pozele au ajuns în scurt timp virale pe grupul liceului, fiind împânzite de numeroase like-uri și comentarii, care mai de care mai penale. Mulțumirile ar trebui să ajungă la noi, deși nimeni nu știa cine a putut să le facă un asemenea pocinog.