Afară e frig. Vântul împrăștie frunze și praf peste tot pe stradă. Luke se oprește să scuipe mizeria din aer și să-și aranjeze părul. Mike îi dă un pumn în umăr și-și pune gluga pe cap. Înaintează pe alee până la casa lui Cathleen. Degetul său apasă soneria pentru câteva secunde. Vine rândul lui Lucas să-l pleznească ca să înceteze. Mama fetei se înfățișează supărată, nefericită să-i vadă pe cei doi. Îi primește în casă cu o față acră. Își ia geanta și spune "Mult noroc, s-o scoateți de acolo" apoi pleaca. Se privesc nedumeriți, băiatul mai înalt ridicând din umeri. Mike își face curaj și urca scările apoi bate în ușă neîncetat. "Cathleen, Cathleen" se auzea în toată casa. Cand realizează cine a venit să o viziteze își mișcă fundul până la ușă și o deschide doar cât să scoată capul.
Cathleen: Michael, ăsta e cel mai prost moment în care puteai să ajungi. Poți să înoți în mizerie aici și... ia stai! Ți-ai făcut părul albastru?
Râde și el trăgând de ușă în speranța ca va ieși, dar fără succesc.
Michael: Hai ieși și tu și să mergem pe afară. Nu te plictisești singură cu pisica?
Cathleen: Cine mai e jos?
Michael: Doar Luke. Hai vii?
Cathleen: Unde vrei să mergem? Nu vezi ce e afară? Vorbim la primăvară.
Dă să-nchidă ușa, dar băiatul cu păr albastru se enervează și o trage pe hol. Ea geme și coboară mai mult împinsă.
Cathleen: Uite cum sunt îmbrăcată. Mă fac de râs, lasă-mă!
Primește un hanorac gri, monoton din cuier și câteva cuvinte încurajatoare. Pășește sfioasă pe trotuar cu mâinile în jurul corpului, tremurând puțin de frig. Luke o cuprinde și el într-o îmbrățișare scurtă apoi începe plimbarea forțată.
Michael: Așa. De ce era mama ta nervoasă?
Cathleen: Ughh, nu mă înțelege. Mă obligă să iau medicamente.
Luke: Adică? Ce fel de medicamente!
Cathleen: Nu știu, doar nu le iau. Și chiar nu sunt bolnavă, e... atlceva.
Michael: Aaw, lasă-l pe fraierul de Calum. Hai să stăm pe o bancă.
Se așează pe o băncuță între băieți la câțiva metri distanță de casă.
Cathleen: Deci ce e cu culoarea?
Michael: E frumoasă, nu? Hai să-i dăm FaceTime lui Selest. Cathleen își pune șuvițele din breton după urechi și oftează pentru ultima oară. O Selest murdară și obosită se arată pe jumătate de ecran.
Selest: Michael dute dracu, am un chef de tine acum...
Michael: Ahaha, cățea...
Zâmbește forțat și întoarce telefonul către ceilalți doi. Cathleen face cu mâna și zâmbește sincer. Fluke îi pune mâinile pe umeri și rânjește în timp ce blonda se panichează și sare prin cameră. Toți erau super fericiți.
Selest: Doamne sunteți afară! Ați scos-o din casă. Cum ați reușit?
Chicoteau și ei. De ceva timp n-a mai ieșit din casă în afara școlii. Selest n-a putut să stea mult de vorbă, dar s-a bucurat mult că prietena ei pare să se facă bine. Ei au mai rămas un timp pe bancă cu ochii la un grup de fete de peste drum.
Michael: Jur ca aia așa mai roșcată e viitoarea mea soție.
Cathleen: Da? Atunci dute și dă-i inelul.
Michael: Păi să știi c-am s-o fac.
Își sumete mânecile și pleacă încrezător. Fata aceea stătea lipită de încă una concentrată la telefon. Restul chicoteau și se uitau după Luke care încerca să se facă mic în spatele lui Cathleen. Mike se duce la ele și se bagă în vorba, câteva părând interesate de el. Doar cea pe care pusese ochii se uita urât și o tragea pe prietena ei de langă băiatul necunoscut.
Michel: Hei. către urâcioasă. Cum te cheamă?
-Ava... tu ești tupeistul ala cu par colorat de la Cane Ridge?
Michael: De ce? Tu unde înveți?
Ava: MNPS, virtual school.
Michael: Aa, la ăia deștepți.
Ava: Da! Suntem deștepți. Sau nu prea îți place genul ăsta de fete?
Rămâne blocat o secundă. Puțin uimit de răutatea ei. Așteaptă un semn de la prietenele ei, dar ele doar zâmbeau cu gura până la urechi și dădeau din gene.
Michael: Nu știu sigur... doar că îmi place de tine. spune cu o oarecare teamă în glas. Celelalte se oftică și încep să o zgâlțâie țipând "ieși cu el, ieși cu el, e prea frumos". Stă pe gânduri apoi deschide gura și începe o adevărată furtura de înjurături și jigniri. Cathleen și Luke urmăreau spectacolul. Băiatul se întoarce cu coada între picioare. A fost întâmpinat cu îmbrățișări și consolări că mai avea puțin și se ducea într-un colț să se legene și să plângă. Au lăsat-o pe Cathleen în fața porții și s-au dus la casele lor. Descuie ușa amuzată și puțin mai bine dispusă decât atunci când plecase. Băieții chiar i-au înveselit ziua. Era întuneric pe hol, când a aprins lumina a observat o geacă în plus în cuier. Merge curioasă până în bucătărie de unde se aude ușa frigiderului. În fața casei era o mașină străină, nu era a mamei. Bagă capul în cameră cu mai mult curaj că doar e casa ei și observa un bărbat aplecat peste lada frigiderului. Stă în pragul ușii nedumerită apoi se gândește să bată în perete ca să o observe. Omul se sperie și scapă un castron pe gresie. Amândoi se holbează la colecția de cioburi și la celălalt. El se ridică și îi strigă numele fetei. Ea era tot în ceața.
-Cathleen?
