INIMILE NOASTRE SUNT LA FEL

5.

-Ramya-

Privirea lui plină de furie mă face să tremur , ce nesimțit ! Un gust amar îmi inundă gura , simt că mă înec , este a doua zi de când sunt aici , trebuie să mă controlez , fiecare mușchi mi se contractă, o mică pală de căldură mă cuprinde și simt cum mă pierd cu firea . Vreau să mă uit la Tyler dar nu reușesc , sunt un amalgam de emoții , pe fundal aud doar câteva zgomote înfundate , mă ridic și plec cu pași grăbiți spre baia din capătul holului . Sunt sigură că dacă mai stăteam puțin explodam . Ușa băii se deschide cu un scârțâit și mă năpustesc înăuntru . Apa rece mă calmează și mă răcorește , totul este bine . Lovituri puternice mi se zbat în piept , cu o viteză de nedescris , deschid tubul de pastile și iau doar două . Senzația puternică a dispărut pentru un moment .  Vârtejul în care era să mă pierd a dispărut , acum am rămas eu , strâng cu putere marginea chiuvetei până mi se albesc degetele , lacrimile sărate mi s-au adunat în coltul ochilor , nu , nu ,nu . 

-Soro, oricine ar fi el , nu merită .  Vocea s-a auzit din spatele meu , o față blândă , bine machiată mă privește din oglindă . Îmi șterg lacrimile și mă aplec iar după apă.

-Nu , nu merită. Spun răgușită . Silueta din oglindă s-a mutat acum în dreapta mea .

-Stai așa. Își dă geanta jos de pe umăr și caută rapid , imediat scoate ca prin magie o trusă de machiaj și alte câteva chestii. Astea ajută mai mult decât crezi . Mă uit iar la mine și văd doar o fată slabă , care plânge după un băiat care nici măcar nu-l cunoaște . Ce este în capul meu ? Cât pot fi atât de proastă ? De ce mă consum pentru nimic ? Cât eu stau și bocesc aici ca un copil răzgâiat după jucăria sa, el  probabil se distrează pe seama mea împreună cu prietenii săi .

- Bine . Acum ,cu acordul meu, scoate trusa și tot ce are ea mai bun prin geantă .

-Vrei să-mi spui ce-i cu tine ? Încerc să nu mă mișc cat timp ea îmi șterge fața de rimelul întins și îmi aranjează părul și uniforma .

-M-am enervat puțin ....

-Puțin? Zâmbetul de pe față devine din ce in ce mai mare . Cine-i norocosul? Ca să îi spunem așa . Ezit să îi spun numele , dar ce naiba ..?

-Andre ... Andre DeRain . Gura ei a format un O iar apoi ii revine glasul . Răspunsul meu îi aduce o expresie ciudată pe chip , un fel de '' Știam eu '' , ochii săi verzi ca de pisică strălucesc din ce în ce mai tare .

-Ooo. Păi așa da noroc . 

-Pe naiba noroc .Închid ochii la îndemnul ei , o pensulă îmi gâdilă acum pleoapa .

-Gata . Deschid ochii iar acum în oglindă se află altă persoană cu totul nouă .  Rimelul întins s-a transformat în ASTA! Doamne fata asta face minuni . 

-Fată arăți superb ! Îmbrățișarea ei mă ia prin surprindere .

-Multumesc... spun eu cu ultima gură de aer rămasă . 

-Ariana ! 

-Ramya ! 

-Acum ,Ramya , hai să mergem în gura leului și să îi arătăm că nimic nu ne doboară ! 

Bine ar fi !

Ieșim afară din baie ținându-ne de brațe , tot holul se holbează la noi , nu știu dacă este de bine sau de rău și parcă citindu-mi gândurile Ariana îmi spune:

-Nu noi suntem ciudate , ei sunt. Cu aceste cuvinte intrăm  în clasă , acum mai puternică îmi ridic privirea spre locul unde stăteam înainte . Vocea dură a profesoarei îmi distrage atenția. 

-Domnișoară Wilson , Alvarez vă rog să luați loc . Ariana îmi face semn spre fișa aflată pe catedră ,foaia indică exact locul fiecărui elev , toate sunt ocupate în afară de unul singur , simt că o să leșin , mă semnez cu regret și decid ca la pauză să îmi schimb locul , nu vreau să stau tot anul lângă , EL. Privirile ni se întâlnesc și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru culoarea pielii mele mai închise și Arianei pentru machiaj altfel aș arăta ca o roșie . Nu știu dacă asta este furie sau altceva . Ajung în dreptul scaunului și aștept să îl tragă ca să pot intra lângă el . Îmi dreg puțin vocea dar nu văd nici un semn din partea lui. 

-Ce s-a întâmplat ? Mi se adresează profesoara . 

-Colegul meu nu îmi dă voie să trec . Cu o uitătură urâtă aceasta îl face să se miște . 

-Mulțumesc ! Spun pe un ton malițios . Îi împing ghiozdanul pe banca sa și mă așez . 

Toate privirile sunt aruncate asupra mea , parcă aș fi o bucată de carne aruncată la lei . Mă întorc și o zăresc pe Ariana pe partea cealaltă de clasă , stă lângă o fată roșcată și creață  , îmi face cu mâna încet și îi răspund și eu . Pe tablă profesoara scrie în continuare , nici nu știu la ce materie mă aflu , caut prin geantă dar nu-mi aduc aminte . Ce naiba am azi ? Un caiet se întoarce spre mine LITERATURĂ . Ne susținem privirile iar eu dau din cap în semn de mulțumire . Gestul lui nu a fost tocmai foarte elegant dar m-a ajutat. Scot caietul și încep să îmi notez . În fața mea se află Tyler care se uită insistent la mine , nu vreau să îi spun nimic așa că îmi feresc privirea și încerc să rămân concentrată la ora care a mai rămas . 

Din momentul în care soneria a anunțat sfârșitul orei m-am ridicat rapid , dar scaunul îmi încurca iarăși drumul . Îmi dreg din nou vocea dar de data asta cei doi ochi căprui îmi susțin privirea până la capăt.

-Te poți da , te rog ?

-Nu vei rezolva nimic . Îți spun de acum , am încercat deja . Vei rămâne colega mea . Trec pe lângă el și mă îndrept spre catedră . A dispărut , foia a dispărut .  Fir-ar...

O mână îmi cuprinde brațul. 

-Trebuie să vorbim . Tyler 

-Nu , nu trebuie .

-Ba da . 

-Ba nu !

-Îmi pare rău , dar n-am vrut să ne certăm pentru un loc stupid ..

-Așa că ai ales să mă muți lângă el ? Asta este o idee genială .

Ies din clasă și mă îndrept spre lift , nu toți putem merge cu liftul , dar eu pot 1. Pentru că sunt bolnavă și 2. Pentru că bunica este cine este . Scanez  legitimația și urc în lift , chiar când ușile se închideau o mână întră printre ele și le deschide . 

-Ce neașteptat să te găsesc aici ! 

-Serios ?