INIMILE NOASTRE SUNT LA FEL

7.

~Ramya ~

La dracu cu situația asta ! 

Am ajuns acasă după ziua asta interminabilă și aflu că mergem în vizită la vecini , prietenii de familie ai bunicii mele . Dumnezeu știe cum ajuns sa port rochia asta roșie care pare destul de indecentă pentru o cină dar am găsit-o pe pat și mi se potrivea perfect deci de ce sa nu o încerc ? 

Casa familiei de alături arăta ca un palat pe lângă a noastră care era un pic mai '' modesta'', în termeni rezonabili putem spune că tot cartierul era de lux dar mă opresc doar la termenul de modest pentru că situația mă obligă să o spun . Gardul viu arăta minunat în contrast cu ea , mai ales grădina care era un mic colț de rai , literalmente , trandafirii de o culoare aprinsa înconjurau statuetele de piatră ,  totul era aranjat într-un stil vechi si elegant . 

Familia acesta era putred de bogată , când ușa principală s-a deschis , singurul lucru care mi-a atras atenția a fost tabloul uriaș pictat si expus deasupra șemineului decorat cu marmură . Dumnezeule , nu mi-am dat seama cine sunt vecinii mei până acum dar vazându-l pe Andre in tablou în minte mea s-a produs o eroare . Femeia îmbrăcată atât de frumos din fața mea strălucea la propriu in rochia neagră , zâmbetul său plin de entuziasm era sincer iar lucrul ăsta m-a făcut să o apreciez și mai mult pentru că nu se prefăcea că ne așteaptă sau că macar se bucură să ne vadă , bunica mea a strâns-o în brațe și au început să râdă și să vorbească lăsându-mă pe mine în spate .  Salonul era destul de mare pentru un bal , iar holul era destul de încăpător , culoarea tapetului și draperiilor era perfectă și se asorta extrem de bine cu mobilierul si mai ales candelabrul care se etala ca o bijuterie . M-am oprit in fața tabloului și din nou m-a șocat gândul că acum 2 zile salvam viața băiatului care îmi zâmbea iar acum stau în casa lui și mă holbez la el . Tatăl și mama lui stăteau în picioare iar în fața lor doi băieți în costum . Un tablou perfect , o familie perfectă. 

-Avea 5 ani ! O voce m-a readus la realitate iar silueta ei a venit lângă mine .Nu știam dacă vorbea de Andre dar nu era prea greu să-ți dai seama pentru că el era cel mai mic dintre cei doi . Fără să mă gândesc prea mult mi-am dus mâna la fața băiatului .

-Era așa fericit ! 

-Știu , acum nu mai zâmbește atât de des , am avut mici probleme de când fratele lui nu mai este . 

-Îmi pare rău ! Spun ca o toantă , nu vreau să întreb mai multe , mi se pare deja mult prea intimă discuția , trebuie să schimb subiectul , simt cum toată fericirea i s-a scurs din voce iar zâmbetul de la început a dispărut . 

-Nu este nimic draga mea ! Mâna ei îmi atinge umărul in semn de consolare dar cred ca eu ar fi trebuit sa fac asta . Simțindu-mă deja foarte vinovată de schimbarea sa brusca mi-am amintit subiectul principal al discuției noastre .

-Andre, ă ce mai  face ? Zâmbetul începe să îi înflorească la loc . 

-Este sus , dacă vrei îl poți întreba chiar tu . Prima ușă la dreapta , cu ocazia asta vă cunoașteți mai bine , am auzit ca nu este prea prietenos cu tine și îl poți invita și pe el la masă ?

-Ăăă, desigur . Mă întorc rapid și urc scările , cum naiba a știut că nu e prietenos cu mine ?  Gândurile mi se tot învârt în cap și eram cât pe ce să ratez ușa . Bat încet la ușă și simt cum tot curajul mi se evaporă într-un abur gros ușor de tăiat . Cât de nașpa poate decurge toata treaba asta ? Adică ce poate să-mi facă . Pot țipa în caz că încercă ceva doar sunt în casa lui . Nu ? Ușa se deschide mai repede decât m-aș fi așteptat eu iar toate strategiile mele se duc pe apa sâmbetei .

-Ăăă, nu am vrut să... dar până să apuc să zic ceva mult mai coerent i-am întâlnit privirea iar cuvintele mi-au rămas în gât . Ochii săi albaștri erau învolburați  și tulburi , buzele sale erau atât de roșii părul dezordonat iar pe obrajii sculptați praf  de cărbune. Rațiunea era ultimul lucru care se zbătea în mine acum . Voiam să îi șterg urmele acelea și să îi las înapoi trăsăturile să îi domine chipul , voiam și simțeam atâtea lucruri . Dar înainte să mai spun ceva el era deja în fața mea atingându-mi buzele cu degetul lui aspru , lăsându-mi urme de cărbune . Mintea mea deja se dezintegrase total și fără să mă gândesc mi-am atins buzele cu limba , ochii lui s-au transformat in furtună , dorință și foame . Inima mea a început să bată atât de repede , atât de tare încât am crezut că voi muri acolo pe loc , m-am aruncat în brațele fricii și am bătut în retragere , m-am întors vrând să fug naibii din casa asta , să fug de el , de privirea lui . Dar mâna sa m-a prins de încheietură și m-a lipit de el . În acel moment inima mea a atins-o pe a lui iar un fel de conexiune ne-a unit pentru totdeauna .Îl priveam și vedeam în ochii lui tot ceea ce eram eu singurătate și vulnerabilitate . Puterea de a accepta viața în adevăratul său sens . 

M-am aruncat din brațele sale și am coborât cât de repede am putut multitudine de scări care se întindea în fața mea . Bunica stătea la masa de lemn tare din mijlocul camerei, prinsă într-o conversație cu tatăl lui Andre am zâmbit politicos și m-am așezat lângă ea . Mama lui în schimb mă privea la fel de intens ca fiul său , stânjenită de situație mi-am înghițit nodul din gât și am luat paharul de vin din fața mea . Ochii albaștri mă urmăreau atent cu grijă și curiozitate . 

-S-a întâmplat ceva ? întreb politicos nelăsând loc de alte întrebări nepuse la adresa mea . 

-Nu, doar ca pari puțin schimbată . Mama lui Andre este foarte perspicace .

-Hmm, nu cred . Îmi pun mâinile pe obraji încet cu scopul de a răci fierbințeala care îmi cuprinsese corpul . 

-Posibil este de la vin ! Vocea groasă din spatele meu îmi spune că Andre s-a decis în sfârșit să își facă apariția .

-Da, ai dreptate îl susține doamna DeRain . Mă bucur că ai acceptat invitația Ramyei și te-ai alăturat la masă . Drace , am uitat complet de invitație și de toate astea dar pentru prima dată mă bucur că Andre și-a făcut apariția . Scaunul din fața mea se trage ușor iar el îmi zâmbește ștrengărește . ÎMI ZÂMBEȘTE . Iar cuvintele mamei lui îmi apar în minte ''acum nu mai zâmbește atât de des''. Pe naiba nu . Bineînțeles că și-a dat seama de toata treaba dar spre surprinderea mea tace și își toarnă un pahar de vin . Nuanța vinului îmi amintește de buzele sale și de privirea lui ațintită asupra mea , căldura provocată de acest lucru mi se urcă din nou în obraji , îmi întorc privirea iar singura soluție ca să mă concentrez este apa , apa rece . Fără să mai stau pe gânduri mă ridic și întreb grăbit unde este baia , îndrug un mulțumesc și o iau la fuga .

Pornesc apa și simt cum toată presiunea din mine scade . Nu vreau să îmi imaginez ce poate face atingerea sa daca doar o privire m-a adus in halul acesta . Ușa băii se deschide înainte să pot răspunde și sunt prinsă între perete și corpul său tare . 

-Ce naiba ...

-Shh ! O pereche de tocuri se opresc in fața băii iar ciocănitul este singurul sunet care se aude,   Andre îmi face semn să răspund ca și cum nimic nu s-ar întâmpla .

-Da, ocupat .

-Ramya esti bine ? Bunica ta este îngrijorată ai plecat grăbită de la masă , îți este rău ? Ne menținem contactul vizual iar el îmi fac semn cu capul să răspund.

-Ă, sunt bine , n-am nimic grav , probleme de fete . 

-Ok , scuze că te-am deranjat , ai tot ce îți trebuie acolo .

-Mersi ! Sunetul tocurilor se pierde iar Andre răsuflă ușurat .

-Ce oameni enervanți ! 

-Ce naiba crezi că faci ?

-Cum adică ?

-Adică asta , arăt între noi .  De ce ai venit după mine ?

-Păi în primul rând am venit să-ți spun că îți stă bine cărbunele meu pe buzele tale și că tot ce ai simțit sus nu a fost nimic . 

Îl dau la o parte și mă întind spre oglindă . Nu se poate așa ceva ! Buzele mele erau acoperite de praf de cărbune în tot acest timp de aceea mama lui se uita atât de ciudat la mine . S-a mutat în spatele meu iar acum mă privea din oglindă .

-Nu se spală așa ușor . Încearcă cu asta . O sticluță transparentă a apărut în mana sa . Iar el a pus-o pe blatul de lângă chiuvetă. Cu plăcere ciudato ! Dar te prefer mai degrabă așa . Se întoarce făcându-mi cu ochiul și închizând ușa . La naiba cu băiatul ăsta !!