Capitolul VI: Semnale

19 0 0
                                        

- Akos, trezeşte-te ! Trebuie să plecăm.

Akos neştiind ce se întâmplă şi fiind încă buimac din cauza somnului:

- Ce dracului...femeie, mă poţi trezi şi tu într-un mod mai normal ?

- Îmi pare rău, puiule, dar suntem în criză de timp.

- Eh, mai poate aştepta, spune Akos punându-se din nou la somn.

Sonia apuca o galeată plină cu apa rece şi o aruncă pe Akos.

- Greu e cu femeia asta, spune în gândul lui.

- Astăzi, Akos?

- Aolo, bine, bine, mă scol imediat.

Akos s-a ridicat din pat, şi-a făcut un duş rapid şi s-a schimbat de haine.Sonia îl aştepta afară şi parcă nu avea stare, era ca un copil ce căuta mereu joacă.

- Haide, Akos, mai repede, te rog !

- Dar tu unde te grăbeşti, frumoaso?

- A, nu ţi-am zis?

- Ce să-mi zici ?

- Păăăi, m-am hotărât să vin cu tine şi să-ţi ţin de urât, spune Sonia zâmbind ca un copilaş.

- Şi pe mine m-ai întrebat măcar dacă sunt de acord?

- Eşti de acord să te însoţesc spre Citadelă?

- Parcă mi-ar prinde bine puţină companie, spune Akos în gând.Da, bine, poţi veni cu mine cu o singură condiţie.

- Sigur, orice doreşti.

- Să nu vorbeşti mult.

- Am înţeles.

Ieşind amândoi din curte, Sonia aruncă o ultimă privire spre locuinţa ei, parcă s-ar întoarce înapoi dar simte că trebuie să meargă împreună cu Akos.

Au trecut câteva ore bune de când cei doi se află în drum spre Citadelă.Sorii ard continuu, pământul este uscat, tot peisajul este mort, doar zâmbetul Soniei mai aduce un pic de viaţă ambianţei.Mereu zâmbeşte când îl priveşte pe Akos şi parcă în ochi i se poate citi o sclipire.

- De ce mă tot priveşti? Întreabă Akos zâmbind.

Sonia nu spune nici un cuvânt şi continuă să-l privească pe Akos.

- Sonia, eşti în regulă?

Aceasta se trezeşte din transă:

- Ăhm, ce? Da, sunt bine, de ce întrebi?

- Te-am întrebat de ce mă tot priveşti şi nu mi-ai zis nimic.

- Eşti drăguţ, probabil asta e singura explicaţie plauzibilă.Ştii, într-un fel sau altul încep să simt ceva pentru tine, chiar dacă nu te cunosc de mult timp.

- Mai exact?

Sonia nici nu apucă să spună începutul propoziţiei că pământul se surpă sub ei iar cei doi cad pe un tobogan din pământ, tobogan care colcăie de pietre ascuţite, mari şi mici, praf şi multe insecte.

AntaryusUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum