Din nou întâmplător,
Doar noi doi şi razele de soare.
Din întâmplare timpul ştie oare ce simţim noi?
Cum poate el să ne pună mereu în acelaş loc!
Ca ochii noştrisă se vadă...
Ca vocile noastre să se susţină...
Ca paşi nostri să ne aducă şi mai aproape.
Cum pot oameni din jur şi mai aproape...
Iar când spaţiul dintre noi e aşa de mic...
Feţele noastre să se înţeleagă...
Şi împotriva noastră să se roşească.
Şi de ce mereu cu teamă spui, mereu acelaşi "hei"...
Şi de ce eu, mereu, dar mereu acelaşi zâmbet!
Dar chiar de ar fi să se răstoarne cerul...
Nu ne rănim, nu ne minţim şi foarte fin ne susţinem...
De ce nu avem curaj să urlăm cu voce tare...?
Că poate iubim...!
CITEȘTI
Dodecareflectii
PoetryPoezii asternute pe hartie,sub stele,sub luna,în timpul ce a trecut. Poezii sub lampa de birou și timul se scurge,încă îi rece. Și cum viitorul e existent ,sigur... până mâine, Voi așeza cuvinte în ordinea pe care inima mi-o dictează. ...
