Eternul inimi

30 1 0
                                    

Sunetul colopotului, cântecul frunzelor....

Viața îți atârnă de un fir de ață,

Copaci se leagănă în bătaia vântului,

Apa suspină în urma ploilor

Și un gol imens într-e noi.

Tu nu mai ești, vorbesc cu inima ta,

Ți-ai uitat-o aici, cum va?

Sau e doar în imaginația mea?

Cred că ești sigura amintire ce mă înebunește!

Am senzația că mă ascultă doar timpul etern.

Visuri de lacrimi, sunete din ecou...

Îmi cere să scriu, dar îmi lipsește condeiul..

Cu un gest tandru ating pământul,

Să îmi găsesc sufletul

Și din nou te găsesc pe tine

Pierdut printr-e file!

DodecareflectiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum