Dodecareflectii

.....

Ești la fel de fin ca șoapta vântului,

Și ochii tăi sunt pali mereu,

Și verdele lor adânc mă poartă în infinit!

Iar liniștea ta se confundă cu noaptea!

Ești surâsul unei dimineți

Cu soarele în adâncul apei,

Iar oglinda ei reflectă ce gasec doar în tine.

Ești omul din urma ploii.

Și când credeam că totu-i simpu și trecător,

Doar faptul că îmi este dor,

Îmi spune că nu ești un trecător.

Nu îti este teamă când mă privești

Și îmi spui mereu pe nume cu un surâs.

Pui întrebări banale și mă asculți atent când îți vorbesc!

Cauți orice motiv mărunt

Și zâmbetul meu uitat de timp,

Mi-l răpești!

Cauți să îmi mulțumești pentru ori ce gest mărut

Și ești mereu în preajma mea

Când caut să mă ascund.

Copacul meu cu frunze și bogat în flori...

Ești tu, cel ce mă prinzi și nu mă lași să cad.

                 Mă ajutați cu un titlu? ....Mulțumesc!