Bila de foc

Purul Adevar

Dupa halucinanta intalnire cu "Spanzurata" ma simteam urmarita de un spirit, de o prezenta stranie care imi calca pe urme. Din clipa in clipa ma asteptam ca "fantoma cu laţele pe fata" sa-mi puna cutitul la gat si sa mor cu adevarat!

M-am pus in pat si am urmarit cu privirea umbrele care se plimbau la mine in camera. Ma urmarea un gand macabru si anume ca umbrele traiesc si ca ma vor in lumea celor drepti.

-E numai in gandul meu! E numai in gandul meu!sopteam incercand sa ma mint singura. Dar de data asta nu a avut niciun efect! Cu cat o spuneam mai des cu atat eram mai speriata.

In camera era o liniste mormantala si ma simteam ca intr-un film horror!  Urma ceva... puteam simti asta! Se apropia... Se auzea!!!

... Am deschis brusc ochii si era zi. O zi senina, limpede si tacuta ca fundul oceanului. Cred ca am adormit, iar toata halucinatia cu Spanzurata a fost doar lupta subconstientului cu furtuna de filme horror la care ma uitasem in ultima vreme .

Nu stiam ca traiesc intr-unul de fapt.M-am imbracat cu ce am gasit prin casa si am iesit pe strada. Voiam sa scap de cosmarul care inca ma mai urmarea! Lumina zilei imi dadea o stare de bine asa ca am inceput sa alerg de nebuna fara vreun sens.

Am prins viteza pentru ca strada era goala. Eram cu adevarat libera ca pasarea cerului. Am inchis ochii, vrand sa savurez momentul dar fara sa-mi dau seama trotuarul se terminase si eu eram in plina stada, pe un bulevard. Am auzit un motor turat la maximum lucru care m-a facut sa deschid ochii.

Si am vazut: O masina alba se indrepta cu viteza spre mine,iar soferului parea ca nu-i pasa ca va da peste o pustoaica inconstienta. Nu frana deloc!

M-am blocat, nestiind ce se intampla cu mine sau de ce nu-mi puteam misca sub nicio forma picioarele. Am inspirat adanc inainte de impact si am inchis ochii inca o data.

Au trecut secunde bune si tot ce am simtit a fost o furnicatura usoara. Oare asa se simte cand mori cu adevarat? Am deschis ochii si ma asteptam sa plutesc pe un norisor cu o harpa in mana dar de fapt eram tot pe stradă.

Masina era undeva la cativa metrii de mine si isi continua drumul de parca nimic nu s-a intamplat. Nu pricepeam. Cum a ajuns acolo?!

Tremuram... Simteam cum adrenalina imi invadeaza arterele si venele! Cum am simtit ca ma pot misca din nou am inceput sa fug inapoi spre casa.

Intr-o parte a trotuarului un cetatean care asculta muzica in casti si se uita pe telefonul mobil. Cand l-am vazut am fugit la el si l-am intrebat:

- A vazut asta?? Masina aia a trecut prin mine! Nu ma auzea, asa ca am incercat o data. Aloo! Nu ai vazut ce s-a intamplat??

Vazând ca nu se intampla nimic am incercat sa-l bat pe umar. Am incercat... Mana mea pur si simplu i-a trecut prin corp! Senzatia data era tot cea de mancarime. Cred ca si el a simtit acelasi lucru pentru ca a inceput sa se scarpine.

Era foarte haios! Semana cu un urangutan care a descoperit telefonul. Ma asteptam ca din clipa in clipa sa-si muste telefonul ca sa vada daca are gust de banane!

Atunci si acolo mi-am dat seama ca de fapt totul a fost realitate... Daramarea urnei, mana care mi-a strapuns pieptul, mostenirea "focului" (orice ar fi insemnat asta),...,tot!

Am ajuns intr-un final acasa, unde am avut un soc! In fata intrarii aveam o oglinda, o oglida de care nu stiam nimic. Dar socul a fost ceea ce am vazut in oglinda!

Aveam parul ROSU, iar la spate aveam trei suvite: una albastra, una alba si una maro! Stiam ca sunt blonda, dar tot ce mi s-a intamplat m-a facut sa constientizez ca orice e posibil (ce profunda a fost asta :D )

Nu am avut prea mult timp sa ma privesc in oglinda, caci acelasi cutit mov pe care il avea "srabunica" atunci cand mi-a dat "focul", mi-a trecut pe langa ureche si s-a infipt

in oglinda