Bila de foc

El

-Lasa intrebarile... Tu ce esti? Foc?

-Am si eu un nume.

-Tu esti Ala?

-Nu... Sunt Ally. Ala si-a terminat munca intr-un mod... ciudat. Ne important. Cert e ca acum eu sunt înlocuitorul.

-Eu sunt Apa!

-Pe tine te-o botezat parintii Apa! Naspa de tine. Cred ca ai fost ţinta bâţâii de joc in şcoala generala si in liceu.

-Esti foarte spiriuala! N-am ce zice! Normal ca nu ma cheamă Apa. Doar ca nu e important sa stii numele meu. Eu sunt Apa! Numele e ceva ce nu mai ma descrie de multa vreme.

-Cum poti spune asta! Numele e parte din fiinţă ta, din identitatea ta... Stai. M-am prins! Ai ramas la stadiul de resemnat. Te SCURGI si tu prin viata.

-Ha, ha. Buna gluma! N-o mai fa! Eu te-am salvat, eu te omor. Ce te ARDE grija? E viata mea!

Am inceput sa zambesc inconştient.

-Da! Jocul asta se poate juca si in doi!

Il priveam uşor derutata. Avea un un fel de a fi foarte inedit. Se putea simţi aroganta lui numai din felul in care vorbea. Era rebel, si totusi glumeti si de treaba.

Nu mai intalnisem un băiat de varsta mea care sa ma poata auzi de cel putin un an... Trecuse deja un an din cei o suta...

Mi se părea interesant cum, pentru prima oara, găsisem un băiat pe care il puteam privi direct in ochi, fara sa ma ridic pe vârfuri. Purta un lant gros la gat si blugi deschişi la culoare, uşor tociţi in genunchi.

Ceea ce mi s-a părut interesant a fost faptul ca îşi ţinea ochiul albastru acoperit complet de breton.

Brusc tot momentul meu de visare a fost spulberat de vocea lui uşor pitigaiata:

-Siii... Cum a ajuns printesa din bila de foc sa se lupte cu unul din cei mai mari ticalosi ai multiversului.

-Cunosti tot multiversul?

-Se poate spune si asa... Cunosc oamenii din el. Oameni mici cu vise mari... As vrea sa fiu asa...

-Oh. Crede-mă. Nu vrei!

-Ma rog... Sa trecem la subiect. Ce cauţi aici.

-Nimic. M-am pus rau cu tipii duri si asta am păţit.

-Sa fim serioşi! Nimeni nu accepta duelul daca nu are vreun motiv anume...

-Stai! Puteam sa refuz? Si nimeni n-a zis nimic... Ah! Se vede ca trebuie sa dorm mai putin la ore si mai mult in pat!

-Deci... esti noua! Simt ca esti confuza. E vorba de acele diamante ale dorinţelor, nu?

-Cum ai facut asta?

-Ne important. Important e cum il vom deschide!

-Stii ceva ce ar putea sa ma ajute?

-Ar fii ceva... Dar iti vei risca pielea destul de rau pentru asta.

-Ok... Sa vedem!

I-am dat diamantul. El l-a inspectat cu băgare de seama, l-a intors pe toate fetele si intr-un moment de maxima tensiune, l-a ARUNCAT de podea.

Diamantul s-a spart si podeaua a disparut ca intr-un coşmar.

-Daca te poti opri esti ca si salvata. Dorinta e a ta!

Incredibil, dar el s-a oprit. M-a lasat sa ma zbat in agonie.

Se cum el e se scurgeau fara intrerupere iar eu puteam simţi flăcările iadului cum se apropie...

Ma ardea! Picioarele mele se înmuiau, lăsând viata sa se scurta mai repede decat reuşeam eu sa cad.

Cand valorii focului s-au mai dus am vazut niste şerpi rosii incolacindu-se in jurul piciorului meu. Îşi înfigeau colţii in mine si se hraneau cu sângele si probabil si cu frica mea.

Am inchis ochii, in ideea că-mi voi putea readuna gandurile. Atunci am constientizat... Sufeream pentru ceva ce , de fapt, nu durea atat de tare.

Focul e parte din mine. Nu ma poate omorî. Doar ma face mai puternica.

Am deschis ochii si mi-am concentrat atentia asupra puterii si nu asupra fricii pe care mi-o dădea senzatia de disper si golul din stomac.

Şerpii s-au retras. S-au desprins de mine si au sărit in directia in care i-am facut eu semn.

Atunci m-am uitat in jos. Cădeam in continuare spre un abis negru si fierbinte. Frica s-a instalat din nou, încetul cu încetul.

Şerpii au revenit, de data asta incolaciti in jurul gatului. Degeaba am incercat eu sa ii alung... Ma strangeau uşor de gat, facandu-ma sa simt cum picături de sange mi de scurg incet din nas pe buze.
______________________________
Hei guys. Ştiu stiu... N-am scuze. Dar... E vară! Nimeni nu are chef sa scrie. Va pregatesc totuşi o surpriza ! Asa... ca un "Imi pare rau!" Nu va asteptati la siropuri. Totusi vorbiţi cu Marilyn... Scuze vor fi pe stilul meu. Multumesc anticipat.

Marilyn