Bila de foc

Batalia Demonilor

... Asta a fost tot ce am mai apucat sa aud. Brusc tot pamantul mi-a fugit de sub picioare ,iar vocea femeii s-a auzit înfundat:

-Fugi !!!

In timp de cateva clipe biblioteca s-a transformat intr-un ring întunecos, lipsit de tribune sau de porti. Tot ce te înconjura era vid... o pustietate profunda. Pe oriunde te uitai nu puteai distinge nimic. Nu vedeam la cativa centimetri in fata.

Desi locul era gol, ma simţeam urmărită. De jur împrejur creşteau gratii de metal, din ce in ce mai dure si mai impunatoare.

Presimtirile mele s-au adeverit si in cateva secunde in ring a răsunat o voce impunatoare, lipsita de trup:

"Razbunatori! Bine v-am gasit la bătălia vietii voastre! De aici se va pleca doar cu constiinta împăcată sau cu viata dusmanului in mâini.

Provocata in bătălie este Allisabet, proaspata moştenitoare a focului! Draga mea, bun venit in Iad!

Călău iti va fi chiar diavolul cosmarurilor, cel ce te-a urmarit de-atata timp. Masca, arată-te!"

Si din negură a iesit la iveala Urmaritorul, purtând aceeasi capa pana in pamant.

"Acum, copila, iti prezint Demonii."

Pentru o fracţiune de secundă camera s-a luminat si din bezna au iesit cateva sute de chipuri grotesti ce cred ca inchipuiau perfect zmeii din basmele populare.

" Alege-ti arma! " ... si in fata mea au inceput sa se învârtă mai multe sfere colorate, in mijloc avand cate un desen 3 dimensional.

Am ales sfera cu o clepsidra in mijloc. Dupa cum va puteai închipui ea simbolizeaza timpul. Cu aceasta "arma" aveam puterea de a opri timpul in loc pentru careva secunde.

Partea proasta e ca nu o puteam folosi decat o data. Avea puteri limitate, odată deschisă neputând fi din nou închisă.

Încetul cu încetul porţile s-au crăpat si bestiile au început sa se furiseze printre bările de fier. Veneau ca taurii, cu coarnele inainte, urmand sa dispară la impactul cu celelalte margini.

Totusi, daca m-ar fi atins, probabil m-ar fi împins intre bările de fier, si as fi sfarsit strivita fara apărare.

La inceput părea simplu sa fugi de cativa tauri hidosi. Ii ocoleai, săreai, fugeai, si tot reuşeai sa le faci cumva fata.

Problema a venit atunci când demonii deveneau din ce in ce mai mari, rezistand la doua-trei lovituri de fier. Si cum nu mai duspareau asa usor, ringul devenise neincapator.

Uneori, un demon mai iute venea cu putere in restul demonilor si mai omora el unu'-doi. Totusi luptele mele erau zadarnice.

In final, dupa vreo jumătate de ora de tortura, ringul s-a golit, regasind tăcerea de la început. Insa, cum v-ati obisnuit pana acum, in viata mea nu exista nici liniste, nici victorie deplina...

N-a mai durat decat putin pana ca vocea urmaritorului sa nu răsune mai clara ca niciodată.

-A venit timpul adevaratului măcel!

Chiar din vocea lui se putea percepe cruzimea si neliniştea. In cateva clipe a aparut calarind cel mai mare demon dintre toti. Se vedea ca era invincibil.

Era ca o maşinărie de lupta, ca un robot setat sa distrugă orice pentru a am un de la scopul sau. Interesant este ca in momentul de fata distrugerea e chiar scopul...

Am incercat sa ma feresc, sa fug! Degeaba! Era mult prea puternic si mult prea rapid ca sa il pot păcăli.

Oricat de mai e ar fi avut viteza, reuşea sa se opreasca, invingand astfel legea inertiei fara nicio problema.

Obosisem. Stiam ca nu voi mai rezista prea mult in ritmul asta. Aerul devenea prea rar. Demonul il mânca pe tot, stiind ca eu sunt din ce in ce mai obosita si ca aerul imi e vital .

M-am aruncat in neştire in fata creaturii infernale. Am inceput sa numar secundele pana la dezastru.

Simţeam cum si el incetinise, simţind ca eu m-am dat bătută. Se vedea ca era controlat de Urmaritor. Doar el îşi putea chinui prada in felul asta.

Ii simţeam respiraţia tăioasă in ceafa. Erau momente de agonie. Erau momentele de liniste de dinaintea furtunii, momentele care ii dădeau cea mai mare satisfacţie Urmaritorului.

Aşteptând ca demonul sa dea lovitura finala mi-am amintit brusc de arma mea, timpul.

Stiam ca nu am cum sa o iau cu mine pe lumea cealaltă asa ca am activat sfera si am inceput sa ma gândesc la viata mea de om si la cea de caracter...
Nu-mi mai aminteam multe lucruri din viata de adolescenta. Amintirile din viata de caracter imi acaparasera toata memoria afectiva.

De odata bula in care eram ferita de primejdia inghetarii in timp a inceput sa lumineze si părea ca s-a spart fara zgomot.

Cand am avut tăria sa deschid ochii am vazut ca de mana ma ţinea un băiat inalt, brunet, vizibil stanjenit de situatie.

Avea un aer de tip dur... Masculin, lipsit de prostii, cu o fata matura, pe care cu greu puteai zări vreo reactie. Interesanţi in schimb erau ochii lui. Avea unul albastru inchis, iar pe celalalt multicolor, (ceva ce părea a fi maro cu alb si cu rosu).

-Ally? Slava Domnului! In sfarsit te-am gasit!

-Cine esti? De unde ma stii?...
_______________________________
Hei, frumosilor! Da... Stiu! Staţi calmi! N-am murit si nici nu mi-am pierdut inspiraţia. Mi-am pierdut netul si timpul. Pe scurt am fost plecatata de cand am luat vacanta si pana in prezent si nu am avut net sa postez capitolul.

Acesta este un capitol e unul aniversar!! 2 mii de view-uri si aproape 400 de voturi pe care nu le merit caci sunt cea mai leneşă scriitoare...

Totusi le am si mor de fericire!!! Ma rog... Capitolul asta a fost mai lung, si mai apropiat de sufletul meu. Cei care ma cunosc si in realitate vor intelege ironia capitolului (Mai ales cineva... daca citeste asta). Mda... inca mai astept si eu o astfel de aparitie ca cea din final, dar pana una alta dau numai de demoni si de javre...

Ahh... Deja intram in alte povesti. Haideti ca ne auzim data viitoare! ❤❤❤

Marilyn