Sher

Capitolul 5

SHER

în prezent

— Sher! În biroul meu! Acum!

Vocea domnului Cortes răsună prin ușa deschisă a biroului său. Masculină și răgușită. Tresar în scaun, scăpând pixul metalic din mână. Mă ridic de îndată, intrând în încăperea bine luminată în care se află, răsfoind niște documente.

M-am obișnuit cu comportamentul său ușor vulcanic și rece, iar acum nu mă mai sperie deloc. Însă acea atracție pe care o simțeam pentru el nu a dispărut. E tot acolo. Parcă mai mare. Mai înfometată.

— Domnule?

Își ridică ochii cenușii din foi, iar un fior îmi trece pe spate când și-i fixează în ai mei. Îmi zâmbește în colțul gurii.

— Vești bune!

Îmi face semn să mă apropii de el, iar tocurile pantofilor mei negri răsună în tot biroul atunci când pășesc curioasă spre el. Astăzi poartă un costum negru, din trei piese, ce se așează perfect peste mușchii săi bine definiți, și-l face să arate delicios de bine. Mi se usucă gura când ajung lângă el. Parfumul său e înnebunitor.

— Ce vești? îl întreb.

Îmi face semn spre calculatorul său.

Îmi mut privirea de la el, văzând că este intrat pe site-ul cu joburi pe care am pus anunțul acum câteva zile. Mă aplec mai bine de spate, pentru a putea citi ce scrie pe ecran.

Încremenesc.

Două persoane doresc să aibă grijă de mama, iar numele și numerele de telefon ale acestora sunt afișate pe ecran.

Simt că o piatră uriașă mi s-a ridicat de pe piept, și respir ușurată. Cele aproape două săptămâni care au trecut au fost al naibii de dificile, atât pentru mine, cât și pentru mama, iar această veste este de-a dreptul nemaipomenită.

— Mă bucur că te-am făcut să zâmbești.

Abia când îi aud șoapta domnului Cortes îmi dau seama că am buzele arcuite la capete. Îmi întorc capul spre el, însă nu-i găsesc ochii. Privirea sa cenușie e căzută pe buzele mele, iar constatarea aceasta mă face să înghit în sec.

— Sunt vești extraordinare! murmur, cu respirația deja tăiată de emoții. El tocmai îmi privește buzele!

Prezența sa dominatoare are un efect mult prea puternic asupra mea, iar mirosul său inconfundabil, de lămâie, mi s-a impregnat în nări. Acum îl respir. Îmi simt genunchii tremurând ușor, iar un val de căldură îmi trece prin tot corpul atunci când limba sa umedă și moale depășește bariera buzelor sale catifelate, umezindu-le.

La dracu', e șeful meu!

E interzis!

Și, chiar dacă îmi tot repet acest lucru în minte ca pe o mantra, nu îmi pot opri corpul din a răspunde la acțiunile sale. Sfârcurile mi se întăresc sub cupele sutienului, dornice să îi simtă buzele și limba. Dornice să fie alintate. Cred că astăzi lipsa sexului se simte mai apăsătoare ca oricând.

Înghit din nou în sec, iar el își ridică, pe neașteptate, ochii spre mine. Acel gri metalic îmi face stomacul să se strângă, iar acele buze apetisante mă ispitesc tot mai tare la păcat.

— S-a întâmplat ceva, domnișoară Graison? îmi taie Darío macaroana, brusc, de parcă nu mi-ar fi privit gura o secundă mai devreme.

Îmi simt obrajii arzând.

— Nu, îi răspund, însă vocea îmi sună patetic. Îmi dreg glasul. Nu, nu s-a întâmplat nimic, repet, cu mai multă convingere de data aceasta. Însă știu, după sclipirea ochilor săi, că mă citește ca pe o carte deschisă. Că vede tot ce nu vreau să îi arăt.

— Mai bine ai suna persoanele doritoare, înainte să se răzgândească.

Dau ușor din cap, amețită.

— Atunci, eu o să mă retrag.

Dă aprobator din cap, însă vocea sa mă oprește când dau să ies din încăpere.

— Apropo, începe el, iar eu mă întorc ca să îl pot privi. Peste două săptămâni va trebui să merg în Washington pentru vreo șapte zile. Iar tu, Sher, vei merge cu mine.

Privirea sa emană atât de multă putere, încât nu îmi oferă oportunitatea de a spune nu.

Știu, după modul în care mă privește, că este un ordin, iar eu nu am dreptul să refuz.