Eu, One Direction si el.

Capitol fără titlu

Hey, eu sunt Ana. Sunt o fata nu prea inalta, unii oameni imi spun ca sunt pitica si asta ma face sa ma simt ca un strumf, dar poate si ca vor sa ma protejeze, cu ochii caprui, parul lung de culoare saten inchis, nu sunt slaba ca un foto model dar nici nu ma consider grasa (pentru ca nu sunt), imi place sa cant (chiar daca nu imi place vocea mea), sa alerg, sa zambesc, sa traiesc, dar uneori simt ca nimic nu mai are rost si incep sa imi imaginez cele mai ciudate si stupide lucruri, dar am si momente cand sunt mandra de mine si...

Brusc ma opresc de scris din nou noutul meu jurnal fiindca cineva imi tulbura linistea si acesta cred ca e fratele meu mai mic Alex.

Grabita sa deschid usa ma impiedic de lucrurile lui idioate si cad, nervoasa ma ridic si cand deschid usa incep sa injur fara vreo retinere, dar...cand ma uit...imi vine sa intru in pamant de rusine, nu era Alex ci diriginta mea.

What? Ce cauta ea aici? E o profa ok dar eu nu o suport pentru ca odata mi-a dat un doi pretinzand ca am copiat dar nu facusem nimic. Deci.

"Buna ziua." spun eu rusinata dupa ce realizez ce tocmai am facut.

"Buna ziua." imi raspunde ea uitandu-se ciudat la mine.

Dupa cateva secunde de liniste imi fac curaj, deschid gura si o intreb politicos ce cauta aici, iar ea ma intreaba daca poate sa intre sa discutam.

"Sigur." spun eu dand din cap in semn sa intre inchizand usa in urma mea. "Deci am probleme sau s-a intamplat ceva?" intreb eu curioasa sa aflu de ce a venit.

"Pai...eu zic ca nu ar trebui sa iti faci prea multe griji in legatura cu scoala, esti o eleva ok." spune ea jucandu-se cu mainile.

Dar daca nu e nimic atunci ce cauta aici? Serios, nu are ce face acasa?

"Pai si atunci ce s-a intamplat?" intreb eu confuza.

"Am venit sa te rog ceva..." spune ea continuand jocul cu mainile.

"Ok. Deci ce s-a intamplat?" o intreb eu zambind politicos si sperand ca nu o va mai lungii atata.

"Stiu ca poate nu e normal sa iti cer asta dar am nevoie de ajutor, maine trebuie sa plec din tara pana in Anglia cu niste treaba si nu am cu cine sa o las pe Samanta (fiica ei) si...ma gandeam la tine, stiu ca pare ciudat sa ii cer asta unei eleve, dar tu esti o fata pe care ma pot baza si...in plus stai la doar doua strazi de noi si chiar am nevoie de ajutor." spune ea un pic rusinata si cu privirea mai mult in jos.

WTF? Scrie cumva dadaca pe mine si nu stiam? Sau isi bate joc de mine?

"Ok." spun eu cu o expresie neutra pe fata ca si cum nu s-ar fii intamplat nimic ciudat.

"Oh doamne, iti multumesc!" spune ea cu un zambet larg pe fata si parca usurata. "O sa vii maine dupa ora de fizica cu mine sa te conduc acasa. Ok?" spune ea.

Perfect, macar scap de ore.

"Ok. Atunci ne vedem maine." ii spun eu conducand-o spre usa, iar ea imi da o mare imbratisare, de parca nu mi-ar fi facut destule. "La revedere."

"Pa scumpo." imi spune ea in timp ce eu inchide-am usa.

Ce? Scumpo? Oh doamne fix de asta am eu nevoie, sa fiu 'cea mai buna prietena a dirigintei', pf...da sigur.