Eu, One Direction si el.

Inapoi acasa.

   Alaa p.o.v

   "Luke condu mai incet." strig eu observand ca(,) conduce cu o viteza mare.

   "Vrei sa ajungi la Austin sau nu?" intreaba el intorcandu-si privirea spre mine.

   "Fii atent la drum." tip si mai tare observand ca tocmai trecuse pe rosu.

   "Nu mai tipa." tipa si el.

   "Daca vreau tip, bine?" spune mutandu-mi privirea pe geam.

   "Dar ce ai? De ce esti asa intepata?" intreaba el.

   "Eu intepata?" intreb pe un ton nervos.

   "Mai e altcineva in masina?" intreaba si el la randul lui.

   "Agh, lasa-ma in pace!" spun incrucisandu-mi mainile.

   "Dar serios acum, ce ai?" intreaba el schimbandu-si tonul din cel nervor intr-unul calm si grijuliu.

   "Mi-e frica pentru Austin." spun aparandu-mi o lacrima in ochii.

   "O sa fie bine." spune el punandu-mi mana dreapta pe picior uitandu-se ba la drum ba la mine.

      O sa fie bine...asa sper si eu.

   Liam p.o.v.

      Dupa  doua ore si jumatate in care Louis nu a facut nimic altceva decat sa-si verse nervii pe oricine trecea prin fata lui asistenta Amie ne-a anuntat ca operatia s-a terminat cu succes, dar totusi trebuie sa mai stea cateva zile internat.

      Acum suntem in sala unde el a fost adus dupa operatie si ii pot observa pe chipul lui Louis o oarecare tristete, o lacrima facandu-si aparitia pe obrazul lui.

   "Pe bune Liam? De ce ai adus fetita asta cu tine?" spune Austin ridicandu-si usor privirea obosit.

   "Pe cine faci tu fetita? Fraiere." spune Louis stergandu-si lacrima si mergand spre el vrand sa-i dea cateva castane, dar...e oprit de Ana.

   "Austin!" tipa Ana cand intra in sala sarindu-i in brate.

   "Ana!" spune si el zambind.

   "Asa faci frate? Ma ignori pentru o fata? Lasa ca te tin eu minte." spune Louis incrucisandu-si bratele si zambind.

   "Doamne Austin, mi-a foat asa frica si...dor de tine." spune Ana prinzandu-i fata lui Austin intre palmele ei micute.

   "Si mie mi-a fost dor de tine." spune sarutand-o.

      Oare de ce nu ma deranjeaza sa ii vad asa?

      Adica e ciudat sa o vad crescand asa repede, imi vine sa plang. Ce sfinte Kevin am? Nici macar nu am crescut-o eu, dar m-am atasat foarte repede de ea.

   "Deci mergem sa sarbatorim?" se aude vocea lui Luke.

   "Ce sa sarbatorim?" intreaba Austin.

   "Faptul ca inca traiesti, frate." spune imbratisandu-l si batandu-l usor pe spate dupa ce au dat palma. Iar noi incepem sa radem.

   Harry p.o.v.

      Eram intr-o sala linistita unde ma abandonase asistenta Amie de ceva vreme. Ea chiar crede ca o sa o astept?

      Ma ridic usor de pe patul pe care eram asezat si imi observ piciosul de trei ori mai greu ca prima data fiind acoperit cu un ghips urias. Ce naiba, a pus ciment pe mine? Asta ma crede autostrada?

      Incerc sa ignor faptul ca abea reusesc sa ma tarasc pana la usa sprijinindu-ma in doua carje si observ ca pe hol sunt o gramada de fete triste si brusc o aud pe una dintre ele spunand.