Eu, One Direction si el.

Primul sarut

*La hotel*

Ana p.o.v.
Dupa o noapte in care ne-am uitat la filme, am cantat, dansat si ne-am bucurat de timpul ramas impreuna, m-am pregatit pentru plecarea spre aeroport.

"Hey, Samanta." spun eu simtand pe cineva care imi imbratiseaza piciorul.

"Mi-a fost dor de tine." spune ea dupa ce o i-au in brate.

"Aww si mie de tine pitico."

"Esti gata?" ma intreaba doamna Daniela (am schimbat numele).

"Da." spun zambind vazandu-l pe Liam care imi scoate bagajele din camera.

Nu ma intelegeti gresit. Nu mi-as dorii sa plec, dar mi-e dor si de tata si de fratele meu.

"Baieti trebuie sa nu grabim." spune Niall iesind dintr-o camera bagandu-si telefonul in buzunar.

"De ce? Avionul pleca peste doua ore." spune Zayn.

"M-a sunat Simon, trebuie sa ajungem repede la studio." continua Niall.

"Baieti, e vorba de un nou album?" spun eu zambind si uitandu-ma la ei.

"Poate." spune Liam care intra in camera luandu-si un hanorac pe el si apucand cheile de la masina in mana stanga, in cea dreapta avand telefonul.

"Scuze ca nu putem sa va conducem pana la aeroport dar chiar trebuie sa ne grabim." spune Zayn.

"Nu-i nimic." spune doamna Daniela.

"Ok, deci...hai pa." spune Harry ridicand o mana apoi cobarand repede scarile, indrepatandu-se spre masina.

"Da Harry si tu o sa imi lipsesti." strig eu dupa el, razand.

"Nu stiu ce e cu el dar se comport ciudat de vreo doau saptamani." spune Louis. "Ei bine mie o sa imi fie dor de tine." continua el imbratisandu-ma.

"Si mie." spune Liam apropiandu-se.

"Si mie." spune Zayn intrand si el in imbratisare.

"Ce e asta? Imbratisare fara mine? Nu se poate." spune Niall pe un ton adorabil, se apropie il da pe Zayn la o parte si ni-se alatura.

"Ma sufocati." spune Samanta care inca statea la mine in brate.

Incepem toti sa radem facandu-i loc sa ia o gura de aer.
Dupa ce baietii pleaca pornim si noi spre aeroport, dar cand incerc sa ridic gentile pline de haine gravitatia se pune in calea bratelor mele micute, incerc sa rezist dar se pare ca gravitatia castiga.
Austin care statea in pragul unei usi din folul lung care parca nu se mai termina se uita la mine fara sa spuna nimic, iar eu ma opresc observandu-l si ii spun.

"Ce stai acolo si te uiti? Vino si ajuta-ma." si el incepe sa rada incet apropiandu-se de mine si apucand gentile.

Ce usor pare pentru el, la ce brate bine facute are cred si eu ca le cara usor, nu pot sa nu ma gandesc la ce mi-a spus ieri, vorbele lui inca imi bantuie gandurit si nu cred ca imi vor da pace prea curand. Dar cui ii pasa? Peste doua ore voi fii in avion si v a uita de imediat de mine.

"Daca vrei te pot conduce eu." spune Austin ducandu-si mana la ceafa imediat dupa ce imi pune bagajele in portbagajul taxiului ce urma sa ne duca la aeroport.

"Sigur." respund eu dand aprobator din cap si zambindu-i.

Deschid usa si urc in masina urmata de Samanta si doamna Daniele, iar Austin sat in faca ca deobicei.

Imediat ce ajungem la aeroport doamna Daniele da o fuga pana la receptie asigurandu-se ca nu am pierdut avionul. Fiind aglomerat tot drumul aveam mari sanse sa nu ajungem la timp.

"E totul bine, mai avem 20 de minute pana decoleaza avionul." ne asigura doamna Daniela rasufland usurata.

Observ cum tristetea isi face apritia pe chipul lui Austin dupa ce afla ca mai avem putin timp de petrecut impreuna.
Incerc sa zambesc si sa par cat mai vesela pentru ca nu vreau ca el sa observe cat de ranita sunt, probabil va ganditi ca nu am niciun motiv sa ma simt asa, dar el e singurul baiat care mi-a spus acele cuvinte si in momentul asta simt ca va fii si ultimul. Cum poate cineva sa dezvolte atat de repede sentimente pentru cineva pe care abea l-a cunoscut?
Pai suntem adolescenti si asta facem noi, ne indragostim de zece ori pe zi, si totusi nu ma asteptam sa se intample atat de repede.
Nu o sa pot niciodata sa inteleg iubirea si nici nu vreau sa fac asta pentru ca daca ai stii totul despre ceva acel lucru ar deveni plictisitor si nu te-ar mai atrage nimic la el. Si totusi partea cea mai frumoasa e ca vrei sa descoperi cat mai multe si sa incerci sa controlezi acele sentimente, dar nu poti, adrenalina iti curge prin vene si nu o poti opri si cand simti acei mii de fluturasi care iti zburda in stomac si nu ii poti opri sau acele mici frisoane pe sina spinarii si acele momente cand acel cineva spune ceva la intamplare, dar tie ti-se pare cel mai adorabil lucru si incerci sa te controlezi cand simti ca creierul tau mai are putin si explodeaza.

Simt cum mana lui Austin o atinge usor pe a mea, iar toate acele sentimente ma cuprind fiind amplificate de teama pe care o simt cand aud ca trebuie sa urcam in avion.
Ne ridicam in picioare si ne apropiam de stewardesa care ne conduce spre avion.
Austin ma prinde iar de mana oprindu-ma brusc, apoi dintr-o simpla miscare ma face sa ma intorc cu fata spre el, apucand-o cu palmele lui mari, acestea fiind asezate pe obrajii mei si tinandu-ma strans ma obliga sa ma uit in ochii lui caprui care ma vor bantui mult timp de acum in colo, dupa mai putin de cinci secunde in care ne-am privit vad cum o lacrima ii paraseste ochiul si aluneca lin pe obrazul lui, profita de faptul ca mi-am indreptat atentia spre obrazul lui si isi striveste buzele de ale mele formand un sarut stangaci. Buzele lui sunt atat de moi si de fine in cat nu mi-as mai putea dori altceva, as putea sa traiesc doar cu iubirea lui si chiar as face asta daca nu ne-am afla in siruatia asta.
Dupa ce aud o voce ca ma striga spunandu-mi sa ma grabesc incerc sa imi dezlipesc buzele de ale lui dar corpul meu se opune. Dupa ce ne indepartam imi deschid usor ochii, dar cand ii vad chipul plin de lacrimi nu ma mai pot abtine si las lacrimile sa imi inunde fata.

"Te rog oprestete!" ii spun lui Austin stergandu-i lacrimile. "Nu ai niciun motiv sa faci asta."

"Ba da. Tu esti motivul, te iubesc!" spune Austin, iar eu nu ma pot abtine si incep sa plang si mai tare. "Spune-mi ca ma iubesti si o sa incerc sa plec zambind de aici."

Simt un nod imens in gat care abea daca imi mai da voie sa respir. Incerc sa ii spun ceva, nu am idee ce, dar oricum nu pot scoate niciun sunet asa ca ma dau batuta si dau negativ din cap.

"Te rog! Am nevoie sa aud asta." continua el ne dezlipindu-si mainile de pe obrajii mei si incercand sa stearga lacrimile cu degetul mare, dar nu are sanse sa le opreasca.

"Te rog!" insista el.

"Te...te iubesc!" reusesc sa leg doua cuvinte printre lacrimi si suspune.

El ma strange repede in brate atat de tare de parca nu ar mai avea de gand sa imi dea drumul prea curand. Ma simt atat de bine in bratele lui si incerc sa ignor faptul ce i-am udat tot tricoul.

"Imi pare rau ca va intrerup dar avionul va decola in curand." spune stewardesa pe un ton pitigaiat.

Austin imi da drumul din stransoare, iar eu il imbratisez inapoi fara sa imi dau seama.
"Te iubesc, Austin." si simt cum un mic zambet ii apare pe fata, apoi ma prinde de umuri imi da parul dupa urechie si ma saruta usor pe frunte.

"Sper sa nu uiti asta." spune el imediat dupa ce isi dezlipeste buzele de frundea mea.

"Promit." spun eu cu un mic zambet fortat si apoi pornesc spre avion.
__________________________________
Scuze daca sunt greseli.
Hey, hey, hey. Ce mai faceti? Am reusit sa termin si acest capitol, dupa mult timp, dar asta e. Prea multe teme omul, prea mult.
Dar nu vreau sa vorbim de teme si cat de enervante pot fi. Vreau sa stiu ce parere aveti? Oare asa sa se termine totul? Normal ca nu e ultimul capitol, dar vreau sa stiu ce credeti ca se va intampla cu cei doi. Oare Austin va renunta asa usor la Ana? Wow am inceput sa vorbesc ca aia de la teleshopping :)).
Ii dedic acest capitol lui @Dee1ME te iubesc mult prajiturica mea <3.
Va pup:*