Eu, One Direction si el.

Austin, nu!

Ana p.o.v.
Nu pot sa cred ce ratati. Ma tot plimb prin padurea asta de mai bine de o ora si aia nu au observat...sper.

Deci am scapat de ei, dar cum ajung acasa? Oricum cred ca nu mai sunt in oras, mai mult ca sigur nu o sa ajung prea curand acasa.

Ma asez pe un bustean simtind cum picioarele mele incep sa cedeze si ma tot zbat incercand sa dezleg funia care deja imi inrosise pielea si surpriza, chiar am reusit. Imi masez usor incheieturile si ma ridic incercand sa gasesc o cale prin care sa ies din padurea asta idoiata.

Liam p.o.v.

Dupa ce ne-am holbat la inregistrarile din mall am observat cum un ciudat a luat-o pe Ana si politia deja il cauta.

Nu pot sa cred. Cum sa faca asa ceva? Cum sa puna mana pe fetita mea? Cum de are curajul sa faca asta? Sa vada el ce o sa ii fac.

Dupa ce politistii au reusit sa ii convinga pe baieti sa mearga acasa, eu, Austin, Luck si Harry i-am urmat pe politisti pana la masina si de acolo ne-am dus direct la sectie unde au pus deja un echipaj sa urmareasca masina in care ar trebui sa fie si Ana.

-A doua zi-

"Zi-mi odata unde e." spun eu nervos, simtind cum imi pierd si ultima picatura de energie.

Am stat toata noapte in sectia asta idioata si nu am reusit sa aflu nimic. Cat de incompetenti pot fi acesti oameni?

Ma asez pe un scaun trecandu-mi mana prin par si ii observ pe Luck si pe Austin cum se lupta cu oboseala care si-a pus amprenta pe ei, iar Harry e tacut si ganditor. Asa e in ultima perioada, nu inteleg ce s-a intamplat cu el, dar voi afla.

"Liam, o sa o mai vad pe Ana?" intreaba Austin cu o voce stinsa si usor ragusita stand intr-un colt.

"Normal ca da." spun dupa ce iau o gura mare de aer oftand.

"Cand?" se aude vocea lui Luck care era evident cuprins de oboseala.

"Sincer nu stiu, dar curand." spun incercand sa ii incurajez.

"Dar mi-e dor de ea." spune Austin.

"Si mie." spun cufuntandu-mi fata in palme.

Dupa cateva minute de liniste un politist intra calcand incet si apasat atragandu-ne tuturor atentia.

"Am gasit-o." spune zambind.

Imediat dupa ce realizez ce tocmai a spus incep sa zambesc si simt cum fericirea ma cuprinde si niste furnicaturi imi invaluie corpul.

"Unde." spune Austin ridicandu-se, luandu-mi-o inainte.

"E o padure in afara orasului si un echipaj e deja acolo si o cauta, dar daca vreti puntem merge si noi sa ii ajutam." spune politistul luandu-si o jacheta pe el.

"Normal." spunem toti odata. Si ne ridicam apropiandu-ne de masina care urma sa ne conduca spre micuta mea fetita.

Ana p.o.v.

Dupa ce ma trezesc, ma intind simtindu-mi spatele intepenit si corpul amortit. Imi frec ochii cu podul palmei si simt cum durerile de burta se accentueaza, stomacul meu cerandu-mi hrana. De ieri dimineata nu am mai mancat nimic si deja cred ca o sa cedez, corpul meu e alat de slabit in cat simt ca mi-ar fi mult mai bine sa renunt si sa raman pe pamnatul care mi-a fost pat noaptea trecuta, dar totusi nu pot face asta.

Dupa cateva minute in care admir cerul pe care se poate observa cum se strang cativa nori gri si realizez ca trebuie sa-mi gasesc repede un adapost daca nu vreau sa ma fac fleasca.

***
Dupa vreo ora in care ma plimb fara folos prin padure fac o pauza si imi gasesc un loc langa un copac vazand ca ploaia incepea sa-si faca aparitia.