Eu, One Direction si el.

In Anglia?

Acum suntem intr-un taxi, Austin sta in fata langa sofer, iar eu cu Samanta stam pe bancheta din spate. Isuse, daca vede doamna Paula in ce hal arata ingerasul ei sigur ma va omora, trebuie sa fac cumva sa o curat, nu poate aparea asa in fata mamei ei plus ca si eu arat groaznic, offf ce ma fac?

Austin se uita la mine in timp ce ma holban la biata Samanta si imi intinde un pachet de servetele umede zambind.

"Multumesc!" ii spun eu zambint.

Parca mi-a citit gandurile, dar pana la urma nu trebuie sa fi un geniu ca sa realizezi ca aveam nevoie de asta.

Austin p.o.v.

Of, sper sa ajungem la timp la aeroport, daca peirdem avionul nu stiu ce vom face, dar nu ma deranjeaza sa stau cu fetele pana la urmatorul zbor. Samanta e o dulceata de fata, iar Ana...nu stiu ce sa zic de ea e o fata foarte draguta si mi-se pare foarte dulce cum o sterge pe Samanta de toata faina aia. Sper sa ajung sa o cunosc mai bine. Taxi-ul tocmai sa oprit, fetele coboara in timp ce eu platesc cursa.

Imediat ce intram in aeroport ii zaresc pe baieti si ma apropi de ei.

"Hey. Ce mai faceti?"ii intreb eu pe baieti zambind.

"Bine."raspund ei la unison."Voi?".

"Noi?"intreb eu ridicand o spranceana."Ouu...da"aproape ca uitasem,"baieti ea e Ana"le-o prezint baietilor imediat ce isi face aparitia de mana cu Samanta.

"Buna, eu sunt Ana"se prezinta ea zambind si facandu-le cu mana.

Baietii sar pe ea si ii pun tot felul de intrebari si o iau in brate si...saraca fata cred ca e destul de agitata.

Alaa p.o.v.

O doamne, imediat ce am ajuns in aeroport baietii au sarit ce mine cu prea mult chief de vorba, visul oricarei fane, dar din pacate eu nu pot scoate nici un sunet, zambesc ca o idioata la ei si...prea multe voci se invarta in capul meu, am inceput sa vad in ceata si brusc mi-sa rupt filmul.

---

Cu o mare durere de cap ma trezesc intr-un loc ciudat cu multe scaune din piele, totul este alb si inspaimantator, sunt singura si habar nu am ce ar trebui sa fac acum, mi-e frica sa raman aici dar nu sunt sigura de faptul ca ar fi ok sa plec, cine stie pe unde sunt.

---

Doamne simt ca inebunesc, stau aici de vreo 45 de minute si nimic, niciun semn de viata nimicq. Ma ridic si merg spre ceva ce seamana cu o perdea cenusie si tocmai cand vroiam sa ies apare Austin si ma sperie, dar fara sa realizez l-am imbratisat si chiar nu mai vroiam sa ii dau drumul, eram asa speriata.

"Hey, mai usor, dar stiu ca ti-a fost dor de mine asa ca te iert."spune el cu un zambet arogant.

"Inceteaza! Unde suntem?"il intreb eu incercand sa par ok.

"In avion."

"CUM?"intreb eu putin mai tare, aproape am tipat.

"Pai cand am venit acasa la Paula si v-am luat nu aveai nicio problema cu asta."spune el in timp ce ne asezam.

"Doamne, eu nu aveam de gand sa urc, eu pur si simplu am vrut doar sa o duc pe Samanta."

"E, si care e problema? Cu ocazia asta vizitezi si tu Anglia."spune el cu un zambet strengar.

"Doamne, nu pot sa cred. Ce o sa fac?"intreb eu ridicandu-ma de pe scaun si punandu-mi mainile in cap."Tata o sa ma omoare, asta e sunt moarta, sunt supur moarta."ma agit eu pe acolo iar Austin se uita ciudat la mine."De ce te uiti asa la mine?"