Judged
By many
~~~
“Zayn sărută atât de bine.”
“Serios?”
“Da! Gen, face toată chestia aia dominantă, cu limba, ştii? Şi îi place gen să îmi cuprindă obrajii şi să mă tragă mai aproape... iar buzele lui sunt atât de calde şi plăcute, ştii?” Roşi Monica, buzele ei ridicându-se într-un zâmbet visător şi ochii holbându-se în distanţă la gândul încântător de a-l săruta pe iubitul ei.
Eu, pe de altă parte, am chicotit în sinea mea la cât de entuziasmată era. M-am uitat o singură dată la ea şi am ştiut instantaneu că e sub papuc. Purta un colier cu o jumătate de inimă, şi probabil ca Zayn purta cealaltă jumătate a colierului. Siropos, dar totodată romantism clasic. Se pare că Zayn l-a cumpărat şi, în străfundul exteriorului său dur, era un dulce la suflet.
Ei bine, după ce spune Monica.
“Iar ieri mi-a scris un bileţel.” Spuse Monica, zâmbetul ei mărindu-se. “A fost cel mai dulce lucru.” A ieşit din reveria ei pentru un moment ca să mă vadă aşezată pe podeaua din camera mea, cu picioarele încrucişate. “Tu când ai avut ultima dată un iubit, Lottie?” Păru confuză pentru un moment. “Stai, tu ai avut vreodată iubit?”
“Da, am avut iubit.” Am răspuns.
“Câţi?”
“Doi.” Am ridicat puţin din umeri. Presupun că unele fete ar fi jenate să spună că au ieşit doar cu doi tipi, dar doi erau suficienţi pentru mine.
“Serios? Nu ştiam asta.” Şi-a pus mâna pe bărbie şi s-a holbat profund la mine, dorindu-şi evident să elaborez.
Am oftat. “Nu au fost relaţii serioase sau ceva; nu cum sunteţi tu şi Zayn. Jack a fost primul meu iubit şi, când eram boboacă, am ieşit cu Archy.”
Ochii Monicăi se măriră. “Ai ieşit cu Archy? Vorbeşti despre acelaşi tip la care mă gândesc eu? Tipul cu tatuaje şi piercing-uri?”
Archy a fost mereu unul dintre acei “băieţi răi”, ştii, cei din filmele hollywoodiene care erau neînţeleşi. Dar, în viaţa reală, Archy nu era deloc neînţeles. Chiar era un băiat rău, dacă are logică. Părea mai dur decât Zayn şi presupun că eu treceam prin toată faza aia în care eram atrasă de băiatul rău al şcolii. Asta până când am învăţat că faptul că ieşeam cu el mă punea în pericol serios, de vreme ce făcea lucruri “rele” şi mai ştiu eu ce. Oricând eram cu el, mereu simţeam ca şi cum era cineva după noi. În plus, respiraţia lui mirosea mereu a fum pentru că îi plăcea la nebunie sa fumeze ţigări. Îi mai plăcea să se şi îmbete în weekend-uri, iar acelea au fost puţinele mele zile de băut alcool şi de experimentat acel episod. Au existat câteva nopţi când am sfârşit aplecată deasupra unei toalete, vomitându-mi intestinele şi, lăsaţi-mă să vă spun, nu era distractiv. Nu îmi pasă ce noapte uimitoare avusesem – vomitând în halul ăla nu merita. Şi dacă nu vomitam, aveam o mahmureală dată naibii. Şi încercasem să şi fumez, dar nu mi se părea la fel de atrăgător precum i se părea lui Archy.
Presupun că pur şi simplu nu aveam stofa necesară pentru a fi una dintre acele “fete rele”.
Dar, în momentul de faţă, mă simţeam uşor jenată sau ruşinată. Da, ieşisem cu Archy. Nu era ca şi cum puteam să mint sau să schimb ceva ce făcusem în trecut. În plus, presupun că el chiar îmi arătase un anumit gen de distracţie...
“Da.” Am spus. “Despre el e vorba.”
“Iar Jack?” Monica se mută puţin pe patul meu. “Nu avem niciun Jack la şcoală la noi, nu-i aşa?”
