Completely, utterly
Transfixed
By you
~~~
Perspectiva lui Harry
“Harry?”
“Hm?” Mi-am ridicat privirea din poziţia mea spre locul în care stătea ea pe pat, întinsă pe burtă, cu cartea pe care i-o cumpărasem astăzi ţinută strâns în mâini.
“Deci... mama Persefonei e Demetria.” Spuse lent, evident confuză după expresia întortocheată de pe faţa e. “Iar Demetria... e zeiţa Pământului?”
Mi-am pus iPad-ul pe masă, aşezându-mi glezna peste cealaltă ca să îi ofer atenţia mea completă. “Corect, păpuşo.” M-am răzgândit atunci când am vrut să adaug faptul că, tehnic, Demetria era zeiţa agriculturii, grânelor şi fertilităţii.
“Dar sunt confuză.” Se mută puţin pe pat, holbându-se puternic la scrisul din carte. “Dacă Persefona e fiica Demetriei... atunci e şi ea o zeiţă.”
“E o zeiţă.” Am confirmat. “Tatăl ei e Zeus.”
“Cine e Zeus?”
“Zeus e zeul cerului, dar e şi conducătorul tuturor zeilor din Olimp.” I-am explicat. Voiam să intru în povestea elaborată despre cum a devenit Zeus conducător prin eliminarea de la tron a lui Cronos, care era tatăl lui. În loc de asta, am spus: “Fraţii lui Zeus sunt Hades şi Poseidon.”.
“Dar Zeus nu e căsătorit cu... Hera?” Charlotte verifică ceva pe telefonul ei, asigurându-se că a spus corect.
Am chicotit. “Zeus tindea să îşi facă de cap, scumpo.”
“Nu am început cum trebuie cartea încă” Mormăi Charlotte cu un oftat. “şi deja m-am pierdut.”
Am chicotit la confuzia ei evidentă în legătură cu mitologia greacă. Era păcat că nu se mai preda mitologia la fel de mult ca atunci când eram eu la şcoală – mereu mi s-a părut incredibil de interesantă ca şi adolescent. Cui nu i s-ar părea interesante luptele dintre fiinţe superioare la vârsta aceea?
“E o poveste grozavă.” I-am spus. “Crede-mă pe cuvânt.”
Oftă din nou înainte să citească cartea. Părul ei şaten închis aluneca dincolo de umerii ei plăpânzi, căzând într-o cascadă în jurul feţei, ascunzându-i trăsăturile de mine. Am rămas o clipă ca să îi analizez drăgălăşenia naturală, ochii mei alunecând în jos spre picioarele întinse în spatele ei şi curba delicată a fundului ei. Charlotte era o fată încântătoare, atât de delicată şi, în ciuda vârstei fragede, puteam să-mi dau seama că era inteligentă. De aceea îi sugerasem să citească povestea asta; ştiam că putea să o priceapă dacă se străduia.
Mă şoca doar că nu acorda nici pe departe atât de multă importanţă aspectului ei pe cât merita. Chiar îmi plăcea faptul că nu se plimba în haine care nu lăsau mult la puterea imaginaţiei, iar eu eram mereu obişnuit să văd femei care aveau încredere în ele.
Dar Charlotte era altă poveste. Aşa că era mult mai profundă decât o femeie cu o aură aparent încrezătoare. Ea avea profunzime; avea perspectivă asupra tuturor lucrurilor în viaţă.
Charlotte era incredibil de diferită faţă de Shelly – în atât de multe privinţe. Observasem asta din ce în ce mai mult cu cât petreceam mai mult timp cu ele două.
În timp ce Shelly bea vin, Charlotte bea lapte. Lui Shelly îi plăcea să se dea cu ruj roşu, cu obrajii profund accentuaţi cu fard, iar Charlotte abia de folosea machiaj, permiţând punctelor minuscule ale pistruilor ei de pe nas să se vadă, în loc să fie ascunşi. Shelly îşi făcea părul în moduri stilizate moderne în timp ce Charlotte şi-l ţinea în mod tipic pe spate sau sus, într-o coadă lejeră. Totul la ele era atât de diferit; era aproape ca şi cum erau complet opuse. Se vedea în felul în care arătau, felul în care vorbeau cu oamenii, chiar şi în felul în care mergeau.
