There was
No way out.
~~~
A durat un moment sau doua ca vorbele lui să se aşeze în sfârşit.
M-am holbat perplexă în ochii lui de smarald, privirea lui fiind puternică şi stabilă, şi îi puteam simţi vag degetul mare masând lent partea sus a încheieturii mele într-un mod prin care mă reasigura.
“Nu o vreau pe mama ta, Charlotte. Te vreau pe tine.”
Sprâncenele mele s-au încruntat în timp ce rotiţele începeau să se întoarcă în capul meu, iar Harry mă privea atent, încercând să îmi surprindă reacţia. Faţa lui era complet solemnă. Chiar şi aşa, am putut să văd o expresie cu adevărat sinceră prin modul în care se holba la mine. Faţa lui nu avea niciun semn de vreun zâmbet pe ea, părea extrem de serios în privinţa a tot ceea ce tocmai spusese.
Şi, prima mea reacţia a fost să îmi trag mâna, lăsând-o să se aşeze pe geamul din dreapta mea, cealaltă mână a mea masându-mi fruntea. Am chicotit timidă şi emoţionată, scuturându-mi capul. “Foarte amuzant. Faci asta tuturor fiicelor iubitelor tale?”
“Asta nu-i o glumă.” Răspunse Harry, vocea lui fiind puţin peste o şoaptă. Chiar şi aşa, mie mi-a sunat mult mai tare. Chicotitul mi s-a oprit în gât atunci când am simţit seriozitatea din tonul lui, şi m-am întors să mă holbez cu ochii mari la el acum, cuvintele lui aşezându-se din nou în capul meu.
Vorbeşte... serios?
“Stai.” Am spus încet, întregul meu trup îngheţând pe loc, pieptul meu strângându-se. Întregul meu corp aştepta ca el să înceapă să râdă, să îmi spună în sfârşit ca asta era o glumă. Dar, m-am holbat la el, aşteptând, încercând să înţeleg, doar ca să se holbeze înapoi la mine. “Tu chiar vorbeşti serios?”
“Ştiu că e puţin neaşteptat,” A spus Harry. “dar mereu te-am vrut pe tine, Charlotte.”
Mereu te-am vrut pe tine.
Vorbeşte serios?!
Nu poate vorbi serios.
El e împreună cu mama.
A făcut sex cu mama!
“Nu găsesc gluma asta foarte amuzantă.” Am mormăit, faţa mea devenind palidă, iar zâmbetul meu dispărând. Brusc, nu voiam să stau atât de aproape de el; nici măcar nu voiam să fiu în acel vehicul cu el. Aş fi preferat chiar să fiu acasă la Kaitlin, blocată cu Wyatt, decât să aud gluma asta bolnavă şi sucită. Pot aprecia glumele de orice fel, sincer, dar asta le-a pus capac la toate. Asta era mai rea decât anti-glumele pe care le-am auzit.
“Asta nu-i o glumă.” Repetă Harry, vocea lui fiind mai fermă. “Mereu te-am vrut pe tine.” Mâna lui căzu apoi pe coapsa mea şi atunci mi-am dat seama în sfârşit.
Fir-ar al naibii.
“Nu mă atinge.” Am şuierat printre dinţi, vocea mea fiind veninoasă, iar umerii ridicaţi în semn de oroare pură şi repulsie. Bâjbâiam portiera, mâna mea tremurând, încercând cu disperare să găsească mânerul. Mâna lui s-a strâns pe coapsa mea, degetele sale lungi răsucindu-se în jurul membrului meu, iar eu am găsit în sfârşit mânerul portierei atunci când l-am tras – doar ca să nu se deschidă.
De ce nu se deschidea?
“Siguranţa.” Îmi citi Harry gândurile, vocea lui fiind îngrozitor de calmă.
“Lasă-mă să ies.” M-am răstit, vocea mea tremurând uşor. Braţele mele se simţeau brusc reci, foarte, foarte reci, şi nu era din cauza temperaturii reci din maşină. Îmi puteam simţi ceafa strângându-se de la cât de groaznic de inconfortabil mă simţeam în acel moment.
