She thought
She had him fooled
~~~
Perspectivă externă
“Mi-au amorţit degetele de la picioare.” Se minună Shelly cu un zâmbet încântat, depărtându-se de Harry şi căzând pe partea ei de pat. Îşi trase pătura subţire ca să îşi acopere pieptul gol, capul ei căzând înapoi pe pernă, iar ochii închizându-se. “Asta a fost uimitor.”
Harry stătea întins pe partea lui de pat, îmbrăcat doar în boxeri, ochii lui întunecaţi de smarald privind tavanul de deasupra. Începea încet să fie hipnotizat de ventilatorul ce se mişca lent, rotindu-se din jur în jur.
Shelly petrecu câteva momente redobândindu-şi răsuflarea înainte să se mute din nou aproape de Harry, ochii ei deschizându-se ca să se holbeze la faţa lui chipeşă. “Vrei să-ţi întorc favoarea, iubire?”
“Nu, e în regulă.” Îi răspunse, ochii lui întorcându-se pentru un moment spre ai ei.
“Eşti sigur?” Îi simţi mâna atingându-l prin boxeri. El ştia că era excitat şi ştia că avea nevoie de eliberare, dar nu o voia pe ea.
“Doar odihneşte-te puţin, scumpo.” Răspunse Harry într-un mormăit jos, îndepărtându-i mâna de pe zona lui genitală şi apropiindu-se să o sărute pe frunte. “Ştiu sigur că eşti obosită.”
“Sunt.” Oftă mulţumită şi se mută înapoi pe partea ei, trăgând păturile chiar şi mai sus ca să se simtă confortabil. “Rămâi aici în noaptea asta?”
“Da, dar probabil voi pleca înainte să te trezeşti. Am o şedinţă mâine.” Harry a tras înapoi păturile ca să îşi arunce picioarele goale peste marginea patului, ridicându-şi braţul ca să se uite la ceas. Era abia 22:30.
“Hm, în regulă. Unde te duci?”
“Mă duc doar să iau un pahar de apă.” Nu voia să sune ca şi cum s-ar răsti, dar interogaţiile ei constante începeau să-l calce pe nervi. “Mă întorc.”
Nici măcar nu se deranjă să-şi ia pantaloni înainte să iasă din cameră, închizând complet uşa în urma lui. Luminile erau stinse în casă, toate cu excepţia luminii din bucătărie, iar el s-a dus tăcut în sufragerie, căutând un întrerupător. Găsi unul în faţa uşilor ce duc spre curte, iar luminile au umplut sufrageria, părând să îi dea viaţa.
Se puse imediat pe treabă.
Găsi sertarele şi scotoci prin ele. Era mărunţiş despre care nu îi păsa, liste de cumpărături, CD-uri, DVD- uri, cutii de la DVD-uri. Dar toate sertarele prin care s-a uitat nu aveau ceea ce căuta el.
Trebuiau să fie pe undeva pe acolo.
Harry se ridică şi îşi trecu o mână prin păr, simţindu-şi buclele uşor încâlcite din cauza faptului că îşi trecuse Shelly mâinile prin el. Chiar îşi dorea să-şi fi ţinut unghiile alea false afurisite departe de el, erau dezgustătoare şi enervante. Nu ştia de ce iubeau femeile acele chestii şi li se păreau “drăguţe”.
A mers lent prin sufragerie, trăgând cu ochiul pe rafturi, încercând să găsească poze, dar nu era nimic. Aveau poze de familie, nu-i aşa? Era tipic pentru toată lumea să le aibă puse prin jur, mai ales dacă aveau copii.
Deci, unde erau?
Harry se îndreptă înapoi în bucătărie ca să îşi umple paharul cu apă. Luă o înghiţitură lungă, stingându-şi gâtul uscat, şi se sprijini de tejghea, ochii lui holbându-se îngânduraţi la podea.
