Era trecut de miezul nopții când au început să mă usture ochii. Cumva m-a lovit inspirația şi am reușit să scriu două capitole. Voiam să mă apuc de al treilea dar parcă şi buricele degetelor îmi pulsau de durere. Am închis laptopul şi am plecat în dormitor. Nu m-am mai sinchisit să aprind lumina. Mi-am dat jos pantalonii şi m-am urcat în pat. Cum am pus capul pe pernă am adormit instantaneu.
Când m-am trezit era de abia ora şapte dimineața. Am încercat să mă culc la loc, dar nu am avut sorți de izbândă. M-am ridicat în fund şi am privit nedumerit prin cameră. Ceva nu era în regulă... lipsea ceva. Uitându-mă mai atent am observat că de pe noptieră îmi lipsea iPod-ul, iar ușa camerei era deschisă.
Dintr-o dată s-a auzit un sunet, ca şi cum cineva ar sparge o farfurie. Mi-am luat mătura de sub pat şi am pornit spre bucătărie. Scrutând cu privirea încăperea am văzut ușa figiderului deschisă şi multe ambalaje de mâncare aruncate pe jos. M-am apropiat cu pași mărunți de așa zisa mea bucătărie şi când am ajuns în dreptul frigiderul nu mi-a venit să cred ce văd. Stând cu spatele la mine şi înfulencându-mi mâncarea era un omuleț mic, verde, cu pielea translucidă, cu urechi lungi şi ascuțite şi care era îmbrăcat cu niște haine ciudate şi murdare.
Când eram pe cale să-l lovesc cu mătura s-a întors spre mine:
- Nu! Nu lovi la mine! Nu lovi Horag! Te rog!
În acel moment am scăpat mătura din mână şi mi-am scuturat capul crezând că halucinez.
- Tu... tu... tu vorbești?! De fapt ești real?!
- Horag foarte real. Horag inteligent. Horag ştie vorbește de mic.
- Bine... ce cauți în casa mea şi de ce îmi mănânci mâncarea?
- Horag foame. Horag găsit ușa descuiată şi intrat... simțit miros de mâncare... şi mâncat.
- Aha... şi de unde ai venit?
- Horag vine din Câmpiile Mocirloase.
- Şi unde sunt aceste câmpii? nu îmi vine să cred că nu am sunat încă la ambulanță şi să le spun să vină după mine să mă ducă la spitalul de psihiatrie.
- În Regatul lui Morg.
- Aha... şi cum ai ajuns aici?
- Prin portal.
- Care portal? Unde?
Atunci a venit spre mine şi a început să mă mirose.
- Horag place la tine. Miroşi bine. Horag arată portal la băiat roșu.
- Mă cheamă Robin.
- Bine. Acum vino cu Horag.
M-a luat de mână şi m-a tras după el pe hol până în fața unei alte uși de apartament.
- Vino!
- Ai înnebunit? Nu o să intru în apartamentul altcuiva așa. Ar putea chema poliția.
- Vino!
El mă tot trăgea de mână, dar eu nu mă urneam. Când credeam că se va da bătut, m-a smucit dintr-o dată şi m-a tras în apartament. Era mai puternic decât arăta.. Se părea că ușa fusese deschisă.
- Dacă tot ai venit din apartamentul acesta, de ce nu ai mâncat din mâncarea celor de aici?
- Legume nu bune. Nu avut carne şi plăcintă.
- Ok. Şi unde e portalul?
- Pe aici.
Nu mă mai ținea de mână, dar l-am urmat până într-o cameră care s-a dovedit a fi un dormitor. Patul era răvășit, dar nu era nimeni în el, ceea ce era bine... pentru mine.
CITEȘTI
Vecinul meu, Arthur
Historia CortaCeea ce trebuia să fie un sfârșit de săptămână obișnuit, relaxant, liniștit şi plictisitor ca de obicei, se transformă într-o adevărată aventură odată cu sosirea noului vecin, Arthur. Sper să vă placă.
