24 H

Capitolul 3 " La boutique de Rich"

Am visat. A fost un vis foarte urat "Eram la mine in casa iar mama ma privea dintr-un colt al camerei cu un ceas in mana iar ceasul era blocat la miezul noptii si mama imi soptea "Porneste ceasul, nu-l lasa asa" si repeta asta intr-una si parea foarte suparata."
Acum sunt pe marginea patului si e inca intuneric afara, pana si jigodia aia doarme. Imi fac curaj sa ies afara si cum paseam spre usa de la intrare parca frica se accentua si incepea sa fie din ce in ce mai frig in casa. Pun mana pe cleanta si deschid usa iar pe aleea din fata casei statea nemiscat un barbat, radea haotic ca acela din visul meu si aveam impresia ca era chiar omul pe care l-am vazut in vis asa ca m-am apropiat de el si i-am spus.
- Cine esti ?
Nu voia sa raspunda de nici o culoare...
- De ce nu vorbesti ? de ce am impresia ca te cunosc ? am tipat eu la el....

Barbatul statea nemiscat in fata mea si zambea si chiar ma enerva foarte tare. L-am lovit, dar l-am lovit degeaba pentru ca tot nu voia sa vorbeasca cu mine. Atunci am auzit un tropit de pasi in spatele meu, era Drew.
- Sey, ce faci afara ? mi-a spus el speriat.
M-am intors la Drew sa vad de ce era asa speriat si cand mi-am intors privirea inapoi monstrul ala de om nu mai era langa mine.
- L-ai vazut ? radea la mine, barbatul ala... am spus eu plangand
- Sey, calmeaza-te, nu era nici un barbat.
- Ma faci nebuna ? a fost langa mine, l-am atins.
- Bine. Hai in casa.
M-a adus in casa si m-a asezat inapoi la mine in pat. Statea langa mine si ma mangaia pe cap, parca eram un copil mic care trebuie sa adoarma imediat. Bine...atunci chiar asa m-am simtit si m-am bucurat foarte tare ca are grija de mine si chiar incepeam sa il privesc cu alti ochi.

Am aruncat un ochi la ceasul de pe noptiera, era 3:01 si am adormit. Am o vaga banuiala ca tot ce se intampla e adevarat, adica de ce as visa un barbat la lacul pe care il vazusem cu cateva ore in urma, de ce l-am vazut in fata casei, de ce am primit o scrisoare de la un anonim in care scrie ca o sa pierd totul in 24 de ore, de unde a venit mirosul ala de putrezit la mine in casa si unde a disparut dupa cinci minute si ceea ce nu inteleg eu deloc de ce se leaga totul de 24 de ore adica ce o sa mai pierd ca practic am pierdut totul.
Am sarit din pat si ma uitam prin camera, eram speriata adica simteam din nou prezenta cuiva in casa si cred ca si Spike simte asta pentru ca e foarte agitat si alearga prin camera. Imi era foarte frica sa ma ridic din pat si nu dormisem decat zece minute. Plangeam in hohote iar Drew m-a auzit si s-a trezit imediat.

- Ce ai ? de ce plangi ? a spus el foarte calm incercand sa ma impace.
- E cineva in casa Drew...il simt...
- Nu e nimeni, hai calmeaza-te si incearca sa dormi.
- Nu pot, eu stiu ca e cineva in casa pentru ca il aud si nu te preface ca stiu ca si tu il auzi.
- Da, aici ai dreptate. Vrei sa merg sa vad daca e cineva ?
- Vin cu tine...
- Nu, stai aici si inchide ochii ca o sa adormi.

L-am vazut pe Drew iesind de pe usa si am adormit ca prin minune si nu s-a mai intamplat nimic pana dimineata, am dormit ca un prunc si cand m-am trezit nu mai era nimeni langa mine nici cainele, nici el. Dormisem pana la pranz, era ora 12:33 si chiar m-am bucurat ca am dormit atat pentru ca in fiecare dimineata trebuia sa ma trezesc sa plec la scoala, dar acum daca nu ma mai duc am tot timpul din lume sa dorm, doar sa nu se supere doamna Dawson.
Priveam tavanul si imi veneau in minte tot felul de imagini din noaptea trecuta, chiar nu stiam ce sa cred si pana la urma si pana la urma o sa cedez psihic si o sa inebunesc. Macar daca as stii adevarul asa poate as fi pregatita sa ma lupt cu ce se va intampla, dar poate nu o sa se intample nimic si poate tot ce vad sau ce simt sunt doar vise si eu traiesc realitatea doar ziua. De ce nu mi s-au intamplat toate lucrurile astea cand erau parintii mei in viata, dar bine cum era mama o drogata nu stiu daca ma putea ajuta, sau poate toate aceste lucruri s-au intamplat cu o logica sau mai bine nu, poate asa a fost sa fie. Eu mereu am dat vina pe destin chiar daca stiam ca nu el este de vina ci doar eu sunt de vina pentru ce am devenit.
Pofta de tigari revenise asa ca am coborat in bucatarie ca un mafiot sicilian, eram plina de mine si foarte indiferenta. Pe masa din bucatarie langa scrumiera era asezat un plic deschis si m-a interesat din nou sa vad pentru cine si de la cine era si bineinteles era pentru...
- Andrew ? am spus eu mirata.
Scrisoarea era de la un anonim si ma speriasem iarasi. Am pus plicul inapoi pe masa si ma holbam la el si voiam din tot sufletul sa il deschid si sa vad ce ii scrisese lui Drew. Am fumat cateva tigari din cauza stresului si intr-un final mi-am facut curaj sa vad ce scria in scrisoarea aia. Imi tremura mana si aveam doua lucruri in mine, una care nu voia sa scoata foaia din nenorocitul ala de plic iar una care era in banca ei si spunea "Deschide-o cu Drew, o sa fie mai bine". Pana la urma este un mesaj in plic nu este o bomba, asa ca mi-am aruncat o privire pe foaie si in timp ce citeam imi picurau lacrimile pe ea. Era scris cu litere mari mesajul urmator: "DE CE O MINTI PE KINSEY ? SPUNE-I ADEVARUL PENTRU CA DOAR EA O SA PIARDA JOCUL ASTA"
Despre ce era vorba, ce joc ? ce stia Drew si nu voia sa imi spuna. Sunt foarte suparata si abia astept sa vina acasa sa ii pun cateva intrebari, am impresia ca vor sa faca misto de mine si pana la urma o sa fac un atac cerebral de la glumele lor proaste. Acum imi este frica sa mai stau si in casa, am mereu impresia ca e cineva in spatele meu si nu vreau sa ma inchid in camera si sa par o nebuna.