The Ghost

Capitolul 4

Când am coborât,am văzut...o siluetă înaltă.Omul misterios era întors cu spatele...
- Cine eşti?... am murmurat eu speriată.
Dacă era vreun hoț?Nu mi s-a întâmplat niciodată să dau peste un hoț în propria casă...până acum!?Silueta s-a întors...Era Will!
- Will!M-ai speriat! spun eu uşurată.
- Um...scuze.Nu am vrut!
- Stai...cine ti-a deschis?Şi de unde ştii unde locuiesc?Şi...de ce ai venit?
După un scurt moment de linişte profundă:
- Eu...,şi-a trecut mâna prin păr,ridicându-l şi a continuat,...am vrut să vin la tine ca să ieşim undeva...Mama ta mi-a deschis şi a spus să te anunț că ea şi tatăl tău au plecat la supermarket.
- Dar tot nu mi-ai răspuns la o întrebare : De unde ştii unde locuiesc!?
- Te-am sunat,dar a răspuns mama ta,care mi-a spus că pot veni şi mi-a dat adresa.
- Acum am înțeles...Stai departe de aici?
- Nu...defapt eu stau chiar în casa din dreapta.
- Suntem vecini!? constat eu bucuroasă.
- Exact.Deci...mergem undeva?
- Sigur...Mă duc să mă schimb.
Am urcat încet scările,după care am fugit ca o nebună în camera mea.M-am îmbrăcat cu un maieu pe care scrie "Smile",colanți bleu trei sferturi şi în picioare sandalele.Nu prea aveam timp să mă dichisesc aşa cum ar fi trebuit.Mi-am dat cu puțin rimel,corector şi mi-am întors genele.Când am coborât jos,el mă aştepta pe canapea.M-am pus lângă el şi am întrebat:
- Mergem?
- Da.
Ne-am ridicat amândoi de pe canapea,iar înainte să ieşim pe uşă,el a ingenunchiat.În mâna dreaptă avea un trandafir roşu ca sângele.Hm...nu l-am observat deloc când am vorbit cu el...probabil l-a ascuns ca să îmi facă o surpriză...
Cu o mişcare rapidă,dar blândă,demnă de un vultur,i-am înşfăcat trandafirul din mână şi i-am mulțumit.M-a luat de mână şi am plecat.
După 2 minute de mers~
- Unde mergem?
- Vei vedea...
- Spune-mi,te rog,spun eu şi fac o fața de cățeluş plouat.
- Nimeni şi nimic nu mă va convinge să îți spun.Vrei să îți stric surpriza?
- Um...
- Vezi?
- Da,vreau să mi-o strici,chicotesc eu.
El nu mai spune nimic.Ajungem cu paşi lenți într-un parc.Am stat o oră cu el acolo,pe o băncuță mică şi frumoasâ,din lemn,care nu ne permitea să stăm prea depărtați...Când am plecat,m-a luat din nou de mână,dar de data asta,mâinile noastre încleştându-se romantic...Nu am scos nici o vorbă tot drumul...Nici eu,nici el...Nimic...
După 5 minute~
Am mers mai lent aşa că am ajuns în 5 minute acasă.Mi-a urat "Noapte bună" şi m-a pupat încet şi blând pe obraz.Pupicul lui a durat parcă o veşnicie şi nu aş fi vrut să se termine.Am plecat fiecare la casa lui.Când am intrat,m-am speriat pentru că...

*În poză-Scena în care Will îi dăruieşte trandafirul Emei*

Mulțumesc pentru puținele,dar importantele voturi pe care mi le dăruiți.Nu ştiu când postez next...mai am şi eu teme,dar ador să scriu la această poveste...Încurând,Ema se va întâlni cu un nou personaj. :*