The Ghost

Capitolul 9

Era...Dexter! "O,nu!Ce caută pufoşenia asta aici?" mă întreb eu...
Cobor în grabă jos,rotesc cheia încet în uşă şi fug spre el.
- Dexy!Ce faci aici?
Îmi răspunde cu o privire blândă şi dă din coadă în dreapta şi în stânga.A venit şi s-a încolăcit în jurul picioarelor mele.M-a "biciut" cu codița lui mare şi pufoasă...
- Cum m-ai găsit?
Animăluțul ăsta are un nas foarte sensibil şi priceput!Odată,acum aproximativ 1 an,a venit după mine la şcoală...
- Vino! spun şi deschid larg uşa.
Dexter intră,iar uşa se închide fulgerător!
- Nu! strig eu şi încep să bat în uşă.
Dar degeaba...toți dorm,numai pufoşenia mea pufoasă e înăuntru...
După 5 minute~
Sunt tot aici,afară,în frig...Câteodată mă întreb: "De ce eu!?".Ghinionul este de partea mea,deşi nu îmi amintesc ca vreodată să fi spart vreo oglindă,să fi trecut pe sub o scară sau alte chestii de genul.Deodată,văd un băiat,care mergea în direcția opusă.Strig repede după el ca să nu îl pierd:
- Hey!Mă poți ajuta?
Băiatul misterios,îmbrăcat în negru,cu glugă pe cap,se opreşte şi se întoarce...Ajuns înaintea mea,îmi flutură mâna prin față,aproape de ochi.
- Opreşte-te!Te văd şi fără să faci asta!
- Scuze...! spune el ruşinat.
- Mă poți ajuta?Am rămas afară din cauza vântului care a trântit uşa!
- Sigur!Eu sunt Christian!
- Ema! spun şi întind mâna.
Îmi apucă mâna,îngenunchează şi mi-o sărută.
- Încântat de cunoştință! spune el.
Se ridică şi mă priveşte în ochi...
- Mă întorc imediat!
S-a dus undeva,în spatele casei,cred,şi după 1-2 minute,uşa s-a deschis ca prin minune.Am făcut câțiva paşi în față şi am pus mâna pe mâner,dar nu am intrat.Doar țineam uşa,ca să nu se închidă din nou,şi îl aşteptam pe Christian...
Deodată,îl văd cum se întoarce...
- Chris! spun şi sar în brațele lui nepăsându-mi de uşă.Mulțumesc! adaug eu.
Spre norocul şi bucuria mea,uşa nu s-a închis.
- Eu...trebuie să plec! spun eu dezlipindu-mă de el.
- Um...da!Şi eu.Pa,Ema! spune şi mă pupă scurt pe obraz.
- Um...pa!
Cuvintele mele sunt urmate de o linişte profundă,în care ne privim în ochi.Mă panichez,îl pup pe obraz,îi spun "Noapte bună!" şi intru fulgerător în casă. "Ema!Tocmai ce l-ai pupat pupat!" îmi trasmite conştința.Uh...de parcă nu aş ştii...Nu ştiu ce m-a apucat,dar...parcă am simțit nevoia să fac asta...
Când vreau să merg spre camera lui Kim,mă împiedic de ceva şi cad.Simt o durere înțepătoare în zona gleznei."Sper că nu e iar o vază că nu ştiu ce fac!" gândesc eu.Mă întorc să văd de ce m-am împiedicat.Era...

*În poză-Dexter*
O,da...am uitat să menționez...defapt Ema a uitat : Dexter e un pisoi!