The Ghost

Capitolul 8

Ştiu ce voi face!Am fugit cu paşi repezi în baie...Ideea asta nu făcea parte din variantele enumerate de mine,dar...improvizasem un pic.
În drumul meu spre baie,m-am împiedicat de ceva...O,nu!Altă vază cu flori roşii..."Câte flori au oamenii ăştia în casă?" gândesc eu.Eram pe podeaua rece...ochii mei o examinau în grabă...Am văzut o mică gaură şi am întins mâna.Nişte paşi apăsați se auzeau din spate.Am luat repede mâna din locul găurit şi mi-am întors privirea de vultur...
- Ema!Tu ai spart cele 2 vaze cu flori? mă întreabă Kim.
- Da...şi am auzitul TOTUL! am răbufnit de odată.
M-am ridicat şi am fugit în baie...Am închis uşa.Deodată aud :
- Îmi pare rău,Ema!Nu vreau să crezi că nu am încredere în tine...dar te-am cunoscut azi...Mi-ar plăcea să devenim cele mai bune prietene!Mă poți ierta pentru ce am spus?
Era Kim...O lacrimă mi s-a scurs pe obrazul palid...Kim tocmai mi-a cerut scuze!?M-am ridicat,mi-am dat cu apă pe față şi am deschis uşa.Kim a zâmbit,iar eu am sărit în brațele ei.
- Iartă-mă! am spus printre lacrimi.
- Nu!Tu iartă-mă pe mine!
- Bine!Te iert! am spus eu şi am început să râd.
Râdeam amândouă ca două nebune...Cred că mi-am găsit o prietenă adevărată.
- Dar cine e Sasha? am întrebat eu.
Deodată,expresia feței lui Kim s-a schimbat,zâmbetul a dispărut,fiind înlocuit de tristețe.O lacrimă i s-a scurs,iar eu am şters-o înainte să îi atingă obrazul plăpând.
- Scuze...,nu am vrut! recunosc eu.
- Nu e nimic...Îți spun mâine,ok...?
- Ok!
- De mine ați uitat? întreabă Mark,care auzise şi văzuse toată scena.
- Normal că nu,frățioare! spune Kim şi îl îmbrățişează strâns...Atât de strâns încât Mark a scos un scurt "Ah!".
- Mergem la nani? întreabă Mark cu o voce de copilaş.
Kim dă din cap afirmativ.Mark se duce în camera lui,în timp ce ne face cu mâna,iar eu şi Kim mergem în camera "noastră".Ne punem în pat şi observăm amândouă că era ora 23:00.
- Noapte bună!
- Noapte bună,Kim! spun în timp ce mă fac comodă şi mă dezvelesc.
Nu am putut dormi toată noaptea...Auzeam tot felul de zgomote ciudate,când într-un final s-au oprit.Mă mutam din 5 în 5 minute pe altă parte,ceea ce sunt sigură că pentru Kim era foarte enervant.Deodată,aud un alt zgomot...M-am hotărât să ies pe balcon pentru a admira priveliştea şi pentru a mă calma.Am respirat adânc de câteva ori,privind cerul înstelat.Nu puteam dormi dintr-un anume motiv şi ştiam bine care era...Am auzit un zgomot ciudat şi m-am uitat în jos.Pe stradă era...

*În poză-Cerul înstelat la care se uita Ema de pe balcon*