The Ghost

Capitolul 5

Când am intrat m-am speriat pentru că...mama era fix în fața mea!
- Şi cum a fost? întreabă ea.
- Mamă!În primul rând,m-ai speriat rău de tot,şi în al doilea rând,a fost bine.
- V-ați...sărutat?
Serios?Mama chiar a întrebat asta?Îmi dau o palmă mintal şi mă trezesc la realitate.
- Nu... spun eu încercând să par calmă,dar defapt nu eram...
- Bine,dragă,totuşi a fost drăguț gestul lui de a te pupa pe obraz.
M-am înroşit...
- Ne-ai spionat?
- Puțin...acum,la sfârşit...
- Bine,dar să nu mai faci asta NICIODATĂ! am țipat eu deodată.
Nu ştiu ce m-a apucat,aşa că am fugit repede sus şi am închis uşa după mine.Mama a urcat în grabă scările şi a bătut la uşă.Nu i-am răspuns,iar ea a încercat să intre,dar degeaba...încuiasem uşa cu cheia...
- Ema!Deschide,trebuie să vorbim! spune ea.
Nu i-am răspuns...doar ascultam cuvintele ei,în timp ce o lacrimă îşi făcu apariția pe obrazul meu.
- Nu ştiu ce te-a apucat,dar când vei fi pregătită să vorbim,voi fi aici.Mă găseşti în bucătărie...
Şiroaie de lacrimi îmi inundau fața...Uitasem complet că eram machiată...probabil arătam ca o cioară acum,cu machiajul intins pe față,dar nu îmi păsa...M-am dus la baia mea personală,cea de lângă camera mea,astfel încât să nu fiu nevoită să deschid uşa camerei mele...M-am uitat tristă în oglindă...reflexia imaginii mele mă făcea să urlu de durere în interiorul meu...
Mi-am dat cu apă pe față,şi am ieşit din cameră când am dat peste...tata!? "Ema!Ai uitat?Fiecare cameră din casa asta are 2 chei...Tu ai cheia camerei tale,dar în acelaşi timp,părinții tăi au una identică." mi-a spus conştința...Mi-am dat o palmă mintal.
- Ema...am impresia că trebuie să vorbeşti cu mama ta... a spus tata calm.
Mă dădeam încet în spate...când m-a lovit înspirația...!M-am întors fulgerător şi am intrat în baie,închizând uşa cu cheia...Tata s-a dus jos să ia cheia de la baie,iar în timpul ăsta,eu am ieşit şi am deschis fereastra camerei mele..Să sar?Să nu sar?...

*În poză-Ema*