Traiesc viata la maxim!

Drumul

  Credeam ca am sa mor de rusine cand mama m-a luat de mana exact cand niste colegii au trecut pe langa noi si au inceput sa rada. As fi vrut sa o imping si sa-i bat pe aia. Acum toate bazele reputatie pe care incercam sa o cladesc s-au daramat.

  Am hotarat ca la scoala sa ma eliberez din lanturi si sa o inchid pe Tina in celula in care stau eu. Era greu sa ma dezmortesc dupa ce stau majoritatea timpului legata, dar era frumos sa ies la lumina.

  Ma simteam oribil ca trebuia sa o tin  pe mama de mana, dar nici nu puteam riposta din legaturile mele. Eram ca o infractoare care a ucis pe cineva. Dar poate ca astfel ar fi fost mult mai bine, atunci stiu ca as fi fost inchisa pentru ceea ce eram, nu pentru ca mi-era teama sa arat cine sunt.

 Era oribil, ma simteam ca si cum ma ascundeam. Ma ascundeam de lumea exterioara. Totusi, adevarul facea ca asta sa se intample. Eram speriata sa le arat cine sunt. Sa le spun ceea ce cred. Era oribil.

   As fi vrut sa stiu cum arat asa patetica cum sunt. Cumva dorinta mi se implini. Printr-o spirala magica, in fata mea aparu o oglinda. O oglinda ce ma facea sa par cea mai fraiera persoana de pe planeta.

  Purtam o rochie mov cu maneci largi lasate sa atinga podeaua, taiate de doua ori aproape de umar.  In jos venea pana la pamant prinsa cu o curea neagra la mijloc si cu o captuseala de plasa neagra . Pe cap aveam o palarie asortata la rochie ce ma facea sa par o lolita fara aparare.

  Stateam in genunchi cu mainile intinse in lateral facandu-ma sa par stupida. Era mintea mea, puteam arata cum vreau asa ca am adaugat, cu puterea imaginatiei, un machiaj negru cu doua dungi negre ca lacrimile cazandu-mi pe obrajii albi. Acum eram completa. Un inger al dezastrului.

  "- Tina!" o strig pe copia mea care aparu imediat in fata usii de la celula.

  Brusc mi-a venit ideea de am bagat si niste schelete umane si cativa soareci care alergau in jur. Vroiam sa ma simt ca intr-o inchisoare adevarata.

 " - Ce sa intamplat?" apare era toata numai un zambet, dar fata i se intuneca imediat ce ma vazu. "Asa ai ajuns?"

  Stiam la ce se referea, ea era domnisoara perfectiune cu parul lasat liber pe spate si ondulat. Atunci mi-a venit ideea ca al meu sa devina negru si lung. Foarte drept si cu bretonul venindu-mi peste un ochi si intunecandu-l pe celalalt, totul era perfect.

  "- Mda....sunt patetica, asa vreau sa si arat." ii raspund plictisita

  "- Totusi, nu asa. Acum o sa te inchizi intr-o camasa de forta si o sa ma lasi pe mine permanent? " isi dadu ochii peste cap.

  "- Nu-mi da idei." bomban nervoasa.

  "- Sti ca eu nu sunt de vina cu nimic. Tu esti adevarata Tania. Acum zi de ce m-ai chemat, spre deosebire de tine eu incerc sa am grija sa nu fi calcata de masini."

  Prin minte incepura sa mi se invarta mai multe imagini.

  Ochii mei si ai lui Tina se conectara la trup in acelasi timp, simturile ni se incordara,

  Tina lasase corpul care se opri fix in mijlocul strazii si o masina venea cu viiteza spre noi. N-am avut timp sa reactionam ca amandoua am fost lovite de durere.

  Lanturile au disparut si m-au lasat sa ma tarasc pe jos de durere. Tot ceea ce creasem cu mintea disparu. Asa am murit. Tania si Ex-Tania au murit.