Traiesc viata la maxim!

Capitolul 3

- Daca asta-i vreo gluma, eu nu prea rad. soptesc, nesigura de cum ar trebui sa reactionez in aceasta situatie.

I-am observat cum zambesc discret unul celuilalt si se ridica. Nu inteleg ce este cu ei, mai ales modul sincronizat cum se misca. Parca ar fi conectati. Dar lasandui pe ei la o parte, acum imi dau seama ca probabil a fost o idee proasta sa ma las escortata in felul acesta. Daca sunt vre-o gasca de satanisti care cauta pe cine sa sacrifice in noaptea asta?

Cand mi-am dat seama la ce m-am gandit, aproape am inceput sa rad. Mintea mea o ia razna cand ma vad in situatii neobisnuite ca aceasta.

- Presupun ca te-a speriat chemarea noastra atat de brusca. Numele meu este Nathan, iar el este fratele meu Ethan.

Cel care a vorbit este cel care ne astepta deja cand am ajuns. Acum ca sunt atenta pot observa diferentele dintre cei doi. Cred ca Nathan este mai mare, zambetul lui este putin mai cald si pare cu cel mult un centimetru mai inalt decat fratele sau.

- Imi pare bine, dar, sincer, asta era printre ultimele intrebari de pe lista mea. bolborosesc, iar Nathan rade, in timp ce Ethan se indeparteaza si se aseaja langa piatra pe iarba.

- Atunci o sa-ti explicam cum vine treaba pe aici inainte sa te prezentam si celorlalti.

Mi-a facut semn cu mana spre locul unde sta fratele lui, iar eu m-am indreptat acolo, trantindu-ma langa el, cu picioarele in pozitie turceasca si complet atenta, pregatita sa aflu ce au de zis.

- Ascult. spun serioasa, in timp ce Nathan se aseaja langa noi.

  - Ei bine, nu prea stiu cum sa incep. Iti amintesti cum acum ceva timp ai murit?

  Ceva a tremurat in interiorul meu cand a rostit cuvantul "murit". 

  - Erai sigura ca ai murit. O stiai perfect, dar la intersectia dintre Rai si Iad a aparut acea entitate care ti-a oferit inca o sansa la viata. La o viata asa cum ai visat. De unde stiu asta? Ei bine, o stiu pentru ca toti de aici am trecut pe acolo.

  Rareori sunt cu adevarat atenta la ce mi se spune, dar de data asta ii sorb cu atentie fiecare cuvant. Ii urmaresc fiecare miscare, expresie, incercand sa deslusesc vreo minciuna sau incercare de a ma minti, dar acestea nu apar. El ramane serios si sincer, pana la capat. 

  - Dar trebuie sa-ti fi dat seama ca exista un pret pentru asta. Unul pe care esti obligata sa-l platesti. 

  Am aprobat usor din cap, fara sa-mi iau privirea de la el. Vantul ii facea usor parul sa fluture, iar ochii ii straluceau in umbra focului din spatele sau.

  - Acest pret este ca ai devenit servitoarea acelei entitati. Cand ea iti va cere ceva tu trebuie sa te supui, trebuie sa faci tot ce-ti spune, iar ea, in schimb, nu te valasa sa mori. Cand vei vrea sa renunti la tot si sa mori, o poti face doar refuzand sa-ti indeplinesti misiunea, dar cu pretul de a-ti fi interzis accesul in Rai.

  A tacut, iar eu l-am privit atent. Nu stiu cat si ce sa cred din ce mi-a spus el, dar sunt sigura ca nu minte. De ce? Nu stiu de ce. Pur si simplu totul este prea logic. De la inceput am stiut ca n-am sa fiu lasata sa traiesc pe gratis, dar am preferat sa nu ma gandesc la asta, ci doar sa astept momentul in care imi va fi ceruta plata.

  - Si? Mai departe? Ce o sa se intample mai departe? intreb intr-un final, iar Nathan a zambit. 

  - Nu ma astept sa ne crezi pe cuvant, dar macar stii ca esti avertizata. Intr-o zi o sa vina si o sa te puna sa faci ceva. Refuzi, mori. E destul de simplu. ridica din umeri, iar eu imi dau ochii peste cap.

   - Nu sunt cea mai desteapta fiinta, dar m-am prins si eu de asta. Si m-ati chemat pana aici doar ca sa-mi spune-ti asta?

  - Nu chiar. Noi, daca tot am trecut prin aceiasi chestie, am format un grupulet si ne ajutam intre noi cand primim o misiune. Si am vrea ca tu sa ni te alaturi.

  Am clipit des privindu-l atent. Tocmai mi-a facut o oferta sa ma alatur grupului lui de ciudati zombi? Cine ar refuza asta?

__ 

Scriu la capitolul asta de o gramada de vreme. Abia acum am reusit sa termin ultimele trei randuri si il postez. Sigur ma urati, am dreptate?