Traiesc viata la maxim!

Adio Tania

Durea. Durea foarte tare. De fapt imi imaginam durerea. In realitate era doar impresia mea. De fapt ma simteam libera. Libera si foarte usoara. Pluteam intr-un spatiu infinit si intunecat. Aici ajung sufletele dupa moarte?

  Nu cred. De undeva venea o lumina orbitoare ce ma tragea spre ea. Unde ducea oare? M-am lasat purtata de caldura ei, pregatita sa trec pe lumea cealalta. Pregatita sa dispar intr-un abis necunoscut.

  Ma simteam ca si cum as zbura. Visul mi se implinea. Eram libera sa zbor unde vreau. Si acum vreau sa ajung in locul acela. Fie rai, fie iad, este un loc necunoscut si asta insemna pericol.

  Deodata trupul imi deveni mai greu o data cu lumina ce se marea. Intr-un final am simtit cum cad departe de acea lumina.

  "-NUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!!!" urlam in mine vrand sa stiu ce este dupa acea lumina.

  Am inchis ochii care incepura sa-mi lacrimeze in timp ce cadeam. Si asta insemna necunoscut si pericol nu-i asa? E timpul sa aflu ce ma impiedica sa mai zbor.

  Cadeam ca o piatra in apa. Aerul devenea tot mai dens, o simteam, dar nu aveam nevoie sa respir. Nu mai aveam nevoie.

  Deodata locul unde cadeam sa deschis, lasandu-ma sa aterizez cu putere de podea.

  "-Ce naiba se intampla? " durerea nu ma deranja, nici nu stiam daca ma durea cu adevarat.

  "-Esti bine draga?" aud o voce dintr-o parte a camerei.

  Ma ridic rapid si simt cum cineva imi pune o patura pe spate. Abia acum imi dau seama ca hainele imi disparusera.

  In jur am putut vedea o camera cu peretii din piatra, cu zone in care crescuse verdeata. Existau doua usi. Una veche si ruginita si alta noua si stralucitoare.

  Langa mine statea o femeie tragand dintr-o tigara aproape terminata.

  "-Te-am intrebat daca esti bine." repeta pe un ton rece

  "-Nu sunt obligata sa raspund." imi pun patura in jurul meu ca o mantie de protectie si ma ridic privindo in ochi.

  "-Dupa ce viata ai dus nu cred ca esti in masura sa-mi vorbesti mie asa. Cel putin eu nu pretind a fi ceva ce nu sunt." imi sufla fumul in fata facandu-ma sa-mi inchid ochii o clipa.

  "-Ce problema ai tu cu viata mea?" ma enerva discutia asta. " Oricum s-a terminat, nu mai pot arata cine sunt cu adevarat. Nimanui."

  "-Dar daca ai mai primi o sansa?" lasa tigara terminata sa cada pe podea.

  Inca o sansa? Chiar se poate asa ceva? Cand mai aprinse o alta tigare lasa fumul sa ma invaluie. Rasucindu-se intr-o tornada ce ma inconjura, se stranse in jurul meu cat sa pot vedea clar ceea ce trebuie sa vad.

  Eram eu. Eram eu intr-o oglinda. Acum aratam patetica, dar incet fumul ii schimba textura, infatisarea si devenisem ceea ce visam sa devin.

  Imaginea a inceput sa se miste, alergam haotic incercand sa scap de niste baieti care ma urmareau, pareau mult mai mari ca mine. Am plonjat sarind prin fata unei masini in mers si am sarit gardul unei curti.

  Sentimentul adrenalinei si fericirea ma invadara pana in ultima molecula a persoanei mele. Ma simteam...vie.

  Dar totul se spulbera cand fumul incepu sa se evapore. Am intins, disperata, mana dupa ea. Sentimentul acela era cel mai minunat.

  "-Vrei sa continui sa traiesti acest sentiment?" vocea femeii suna in ecou.

  "-Da!" strig disperata vrand sa revin in tornada de fum.

  "Atunci, ai semna un pact cu mine? Iti redau viata pe care o doresti, dar jumatate din tipul tau va deveni al meu si ..... . " stiu ca a mai zis ceva, dar urechile mi se  infundasera, privirea mi se impaienjenea rapid oricat as incerca sa raman constienta.

  "-Accepti??" cuvatul rasuna tare in mintea mea, iar raspunsul meu a fost rapid, dat fara sa gadesc:

  "Da, accept!"

  Am simtit cum calc cu piciorul gol pe mucul de tigara, inca aprins. Ma arse, dar mai rau fu cand ea isi stinse tigara pe care o avea in mana pe fruntea mea.

  Am simtit cum cad pe spate fara sa ating pamantul. Totul se facea negru, iar eu dispaream incet in necunoscut. Am murit pentru a doua oara.