Traiesc viata la maxim!

Capitolul 2

Nu a trebuit sa clipesc decat o data, ca totul in jurul meu s-a schimbat. Parca in acea fractiune de secunda ore intregi s-au scurs, facand cerul sa se intunece, iar lumea sa dispara din jurul nostru. Un vant rece de toamna mi-a facut sapca sa zboare undeva in inaltul cerului, iar parul mi s-a imprastiat pe fata ingreunandu-mi vederea.

Sceptica si fara sa iau inseama intunericul brusc din jurul nostru, am intins mana incet si timid pana a atinso pe a lui. Vazandu-ma ca ezit, la contactul nostru, m-a apucat el cum trebuie si m-a ajutat sa ma ridic, apoi mi-a intors spatele si a inceput sa mearga, tagandu-ma dupa el fara sa-mi dea drumul. L-am urmat in liniste. Inafara pasilor nostrii nu se mai auzea nimic in jur. Nici o alta forma de viata, sau vre-un animal care sa faca noaptea sa vibreze cu sunetele sale. O liniste mormantala, care ne-a insotit drum lung prin parcul neobisnuit de gol.

De obicei dupa lasarea intunericului, cand toti adultii parasesc locul imrepuna cu odraslele lor, le iau locul adolescentii care lumineaza locul cu focuri de tabara, tigari, telefoane si uneori cu lampi aduse chiar de ei. Peste tot rasuna muzica si urlete ale pustilor aflati in culmea fericirii. "Golanii" orasului nostru nu se afla in seara asta aici. Sau daca se afla, probabil sunt intr-o alta parte a parcului, caci pe unde mergem noi nu se vede nici un semn de viata.

M-am simtit tentata sa-l intreb unde ma duce, dar ceva ma impiedica sa o fac. Nu cred ca vrea sa-mi faca rau, sau sa incerce ceva ciudat, dar eu imi pastrez garda sus, gata sa reactionez la orice miscare stranie.

Undeva in fata, copacii care ne-au inconjurat pana acum, indrumandu-ne, se deschideau intr-o pajiste larga, luminata de un micut foc de tabara care nu putea face rau nimanui.

La umbra copacilor cel care inca ma tinea de mana s-a oprit, lasandu-ma sa ajung langa el si sa ma pot uita unde am ajuns. In jurul focului erau asejate o mana de persoane. Nu le puteam distinge de la distanta unde ne aflam. Cel care iesea in evidenta cel mai mult era un baiat, asejat la fel ca cel de langa mine, pe o piatra de mari dimensiuni. In bratele lui statea asejata o chitara neagra, peste care isi mai trecea mana in graba, dar fara a canta la ea.

- Hai sa nu-i mai lasam sa astepte. Cred ca deja s-au plictisit. imi spune cel de langa mine la ureche, cu o voce linistita si cu o usoara urma de raguseala. Probabil nu vorbeste prea mult.

Am scos un sunet scurt cand m-a tras mai departe, dorindu-mi sa-l opresc ca sa-l rog sa-mi explice ce se intampla, dar nu mi-a dat ocazia. Pentru o fractiune de secunda mana lui s-a desprins de a mea, ca sa o poata apuca mai bine. Spre deosebire de a mea, mana lui era mai mare, dar o simteam la fel de rece. De cand am murit in acea zi, corpul meu n-a mai fost niciodata la fel de cald ca ininte, uimindu-i chiar si pe doctori.

Cand am ajuns langa focul care umplea locul cu lumina si caldura, toate privirile s-au indreptat discret asupra noastra. In timp ce eu m-am oprit in fata focului, ghidul meu s-a indepartat si mi-a dat drumul la mana, ca sa se poata duce langa piatra, si ajutat de cel care era deja sus sa se poata urca pe ea.

Mi-am ridicat privirea de la flacarile jucause ale focului spre cei doi baieti care ma priveau de sus. In general nu pot recunoaste asemanarile dintre oameni, dar de data aceasta ceva este diferit. Acelasi chip palid, acoperit de par negru si lung, aceleasi trasaturi fine ca ale unei papusi. Nu incapea nici o indoiala ca sunt gemeni. Daca n-ar fi fost hainele lor si parul asejat pe parti opuse ale fetei probabil nu i-as fi putut diferentia.

- Bun venit printre noi Tania, spune cel care ne-a asteptat aici si s-a lasat sa cada de pe piatra, urmat indeaprope de fratele sau.

Amandoi s-au pus in fata mea, si in acelasi timp au inghenunchiat la picioarele mele facandu-ma sa ma dau un pas in spate speriata. Una este sa invii dupa ce ai fost calcata de masina, alta e ca doi gemeni sa ingenuncheze brusc, in mijlocul noptii, in fata ta. Probabil daca n-ar fi fost curiozitatea care ma paralizase, as fi luato la fuga.

_

Necorectat.

P.S.: Nu este cea mai geniala poza, dar se potriveste cat de cat.