Traiesc viata la maxim!

Capitolul 6

  Am parasit impreuna apartamentul si am iesit bin bloc in tacere. Batranica care sta deasupra noastra ne-a privit socata si s-a dat un pas in spate cand am trecut pe langa ea. Am zambit satisfacuta de reactia ei fata de noi. Nu cred ca aratam atat de ciudat. Ma intreb ce o fi socat-o. Hainele mele? Hainele lui? Faptul ca eu tocmai am parasit blocul insotita de un baiat? Povestile pe care i le-a spus mama despre mine de cand am inviat? As vrea sa ma pot intoarce sa o intreb personal, dar Ethan parca mi-a citit gandurile si m-a apucat strans de incheietura obligandu-ma sa inaintez alaturi de el. M-am uitat la mana lui incordata tinandu-ma.

- De ce nu vrei sa te duci acasa? il intreb dandu-mi seama cat de curioasa sunt in legatura cu acest subiect.

A tacut. A tacut ceva timp in timp ce a continuat sa priveasca inainte foarte concentrat. Intre timp a slabit stransoarea, dar tot nu mi-a dat drumul.

- Te-am vazut, incepe ezitant, de parca n-ar sti daca ar trebui sa-mi spuna. In ziua cand ai murit ... treceam pe acolo din intamplare. Erai in fata mea. Ma gandeam ca arati patetic, ca un catelus tras cu forta de lesa stapanului. Eram in spatele tau cand te-ai oprit in mijlocul strazii inainte sa fi lovita de masina. Eu ramasesem pe trotuar, dar puteam sa te salvez. Puteam sa te imping din calea masinii foarte lejer, dar in schimb eu doar am stat si am privit cu satisfactie cum esti omorata. Am privit din umbrele unor copaci cum a venit salvarea, cum ti-au anuntat decesul, eram satisfacut de plansetul mamei tale. M-am mirat foarte tare cand te-ai ridicat de sub cearceasul ala pentru cadavre. Nimeni nu era atent la cine era pe acolo, eram pe margine si te priveam. Imediat ce te-ai ridicat am observat ca ti s-a schimbat expresia. Am observat lesa rupta cand ai urlat ca ai fost dezbaracata. Am continuat sa te urmaresc, asa iti stiam numele atunci in parc. Asa am stiut ca o sa fi acolo atunci.

Ne-am oprit si ne-am privit in ochi. Aproape ca am inceput sa rad gandindu-ma cat de mult seamana situatia cu unul din filmele romantice cu adolescenti la care eram obligata sa ma uit cu mama. Ethan mi-a dat drumul la incheietura si m-a luat de mana, de data asta normal. Oh nu, nu, nu, nu tocmai a devenit un film romantic. Trebuie sa opresc asta. Nu vreau. Nu-mi place. In ciuda a ce am gandit nu m-am clintit nici un centimetru.

- Stalker. spun scurt, iar el incepe sa rada.

- Nu pot nega. Imi pare rau.

- Tot nu mi-ai raspuns la intrebare.

A tacut o clipa si m-a strans usor de mana.

- Aici va fi si un avertisment. Persoanele care revin la viata, sunt persoane care au preferat sa se ascunda in fata unor personalitati false, desi in interiorul lor regretau asta. Personalitatea aia falsa pe care ai tot afisat-o moare, in timp ce adevaratul tu se intoarce in corp. De obicei cele doua personalitati sunt opuse. Inainte eu eram un pusti care se lua de toata lumea. Odata am dat peste o batrana care si-a scapat rosiile. M-am enervat pe ea fara motiv, am scuipato si i-am calcat toate rosiile inainte sa plec. Nu sunt mandru de asta.

- Deci ... tu ai fost un ticalos, care in realitate era un tip de treaba? ezit inainte sa fac o afirmatie ce l-ar putea deranja.

- Cam asa.

- Si Nathan?

- El...el e putin diferit. El inainte era foarte introvertit. Nu vorbea cu nimeni si se lua de oricine incerca sa vorbeasca cu el. Totusi, el cand a murit a devenit extrovertit, dar nu si un tip de treaba. Nu stiu cum sa spun, doar ca el ma scoate din sarite. Face mereu farse rautacioase, desi el zice ca sunt amuzante, in realitate nu sunt. Se poarta dragut cu cei din grup, dar in realitate nu este asa. Nici eu nu inteleg prea bine ce s-a intamplat cu el.

Si-a lasat privirea in jos, inainte sa imi dea drumul la mana si sa se dea in spate putin.

- Reveind la asta. Sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le sti legate de a fi inviat. Primul lucru este ca eu am 27 de ani. Nathan la fel, desi el a murit inaintea mea. Odata ce ai revenit la viata corpul tau se opreste din crescut. Tu esti cea mai mica din grup. Toti avem peste 23 de ani desi nu o aratam.

Am dat viata expresiei "a ramane cu gura cascata" cand am auzit asta. M-am gandit la unele lucruri legate de moartea asta dubioasa, dar asta chiar nu mi-am imaginat-o. Rotitele din creierul meu au inceput sa se invarta cu viiteza procesand informatiile primite. Deci, baiatul din fata mea, care arata de 18 ani are in realitate 27? Cred ca de asta am remarcat o usoara diferenta de inaltime intre gemeni.

- Tania?

Mi-a zis numele cu un zambet timid in timp ce m-a obligat sa inchid gura. Jenata m-am intors cu spatele, urandu-ma pe mine ca tot continui cu gluma asta romantica.

- Imi pare rau. A fost putin socant. Nici nu m-am gandit la toate chestiile astea desi suna oarecum logic.

- Mie-mi spui? Cand s-a intors intr-o zi fratele meu acasa complet schimbat a fost atat de ciudat. Dupa am murit si eu si totul a devenit de nesuportat. De obicei cei morti si inviati reusesc sa se descopere intre ei, asa am dat peste Irina si ceilalti. Bine, Nathan a dat peste ei. El doar m-a adus si pe mine dupa ce am murit. 

  - Apoi tu m-ai adus pe mine. concluzionez si ma intorc cu fata spre el. Hai sa mancam undeva si dupa sa mergem la sala cu jocuri pana ne dau patronii afara.

  Brusc Ethan s-a luminat la fata si am pornit amandoi spre un fast food ca sa trecem peste toata discutia ciudata pe care tocmai am avut-o. Desi m-a tentat foarte mult sa-l intreb cum a murit, am preferat sa nu o fac. Pare destul de nesimtit sa o fac.