Yalan

Capitolul 7

           „Cu o cutie de bomboane, un buchet de flori și un ursuleț de pluș nu faci primăvară. "

            M-am trezit de dimineață ca întotdeauna pe la șase, mi-am continuat rutina zilnică pe care o am de vreo patru ani. M-am dat jos din pat, mi-am pregătit micul dejun, m-am dus la alergat și după am profitat de un duș fierbinte și revigorant care să mă încălzească.

          Era un tabiet pe care îl respectam cu strictețe, rareori nu îmi urmam programul zilnic de dimineață, se întâmpla în situații de urgență în care nu aveam de ales. Sportul de dimineață și tot ce ține de el în general mă ajuta să iau o pauză de la toată viața mea monotonă și pe care nu o doresc nimănui. Mă facea să continui să merg mai departe și să trăiesc ca și cum totul o să fie în regulă. Mă mințeam singur, știam foarte bine acest lucru, dar nu puteam să fac nimic altceva. Îmi îngropam creierul cu un fel de dopamină, voiam să fiu mai fericit și să mă simt mai împlinit. Sportul îmi dădea o felie din această prăjitură a bucuriei, mă salva și mă făcea să-mi ocup timpul cu altceva. Era o pasiune pe care o adoram și mă făcea să uit de mine și toată existența mea mizerabilă. Alergatul dimineață și artele marțiale mă făceau să trec mai departe, faptul că aveam un hobby pe care îl iubeam din tot sufletul mă făcea să fiu altfel și să iau viața din altă perspectivă.

            Artele marțiale le-am descoperit la cinci ani, era pe vremea când tata era o persoană mai caldă și mai sensibilă. Tata mă iubea pe atunci, iar noi eram o familie fericită și unită. S-a întâmplat să fim în parcul meu favorit de la vârsta aceea. Eram așezat pe umerii lui și mâncam înghețată de vanilie pe băț. Pur și simplu tata văzuse un stâlp cu un afiș despre cursuri de arte marțiale. S-a oprit pe stradă și a început să citească afișul, iar eu încântat, am spus că vreau să încerc și după ce m-a dus pentru o zi, eram îndrăgostit de acest sport.

            Mama era bucuroasă că găsisem un loc al meu, tata era la fel de bucuros și deși eram mic mereu, veneau la competițiile mele. De atunci și până acum am avut multe, iar la un moment dat voiam să fac o meserie din asta și să aud cum toată lumea îmi strigă numele. Decesul mamei m-a descurajat cumplit și am renunțat la acest vis, deoarece nu aveam suportul necesar ca să ajung departe. Alte probleme interveniseră atunci și așa am decis să o fac de plăcere și pentru a găsi o evadare în acest sport.

          Alleen se apucase înaintea mea și de acolo relația noastră se întărise și mai mult și mai mereu învățam câte ceva nou. Ne duceam la antrenamente cu drag și o făceam mai mult pentru distracție, ce-i drept antrenorul nostru mereu ne distra și niciodată nu ne stresa. A avut multe de câștigat din această pricină și succes în abundență. Deși n-am înțeles niciodată de ce nu era ca alți duri și serioși, el era tipul mai glumeț și mai introvertit.

          Probabil dacă nu era el cel ce m-a învățat aproape tot ce știu, acum nu mai eram la fel de pasionat ca și acum.

          Mă bucur de acele timpuri apuse care mă mai încălzesc din când în când.

             Ieșisem în curtea din spate ca să pot savura aerul proaspăt al dimineți care mă revigora. Ca deobicei îmi fumam țigara liniștit și simțind cum aceasta îmi fura grijile și îmi calma creierul în timp ce îmi verificam mesajele de pe telefon și noile bârfe care apăruseră în ultimul timp.

             Chriss și Leona au început să se apropie mai mult și să iasă împreună, de la un timp dă de înțeles că îi va da papuci iubitului ei gelos. Cel puțin asta mi-a zis Zoe acum două zile când am fost la ea. S-a auzit printre toți faptul că Alleen a ieșit din închisoare și tot cu ocazia asta se aude faptul cum că s-ar putea să se dea o petrecere.