Yalan

Capitolul 6

            „Nu înțelegeam de ce sufletul meu îi urla numele mai tare decât urla de durere.“

           Zilele au trecut de când tatăl meu și-a năpustit nervii pe mine și de când am văzut-o pe Meredith. În rest l-a trimis pe fratele ei să-mi aducă crema de care mi-a zis, nu i-am mai văzut prin preajmă de atunci. Tatăl meu mereu pleca de acasă și nu mai venea vreo două săptămâni, dar m-am obișnuit singur, uneori vreau să cred că este mai bine singur. Aveam să mor în singurătatea în ritmul ăsta.

        Pe Zoe în schimb am văzut-o ieri, unde am profitat toată noapte unul de celălalt, dar din fericire nici măcar nu a adus în discuție faptul că am abandonat-o la petrecere. Îi eram dator vândut, până la urmă îmi suporta atât de multe încât mă miram cum face față lângă unul ca mine.

        Îmi savuram țigara de după amiază pe balconul camerei mele, era o căldură interminabilă în care te sufocai. Soarele de august bătea atât de tare încât te topeai ca o înghețată la soare. Priveam casa familiei Torres cu multă curiozitate, în ultimul timp nepoții doamnei Torres au început să o viziteze mai des. Ian și Davis, încă doi nepoți a doamnei Torres au apărut în peisaj, de cam vreo trei zile, dar agitația se simțea în aer din cauza lor, mai mult din cauza lui Ian. Davis era un copil nevinovat căruia nici măcar nu-i dădeai unsprezece ani.

        Pe Ian îl cunoșteam de mic, aș putea zice că aveam momente în care ne jucam în zilele de vară călduroase și se mai făcea ca mama să bea cafeua cu doamna Torres. De fiecare dată mai era și el prin preajmă și cum eram apropiați de vârstă bineînțeles că ne luam cu joacă, eram mici nu realizam mare lucru. A dat la facultatea de drept din New York, în fiecare vară venea să o viziteze pe doamna Torres împreună cu familia lui, însă mereu mai era prin preajmă mama lui, Nia. Din păcate doamna Torres nu se înțelegea cu cumnata ei Nia, dar sângele apă nu se face. De când Ian a venit, agitația era mai mare, Meredith era mai agitată și nu înțelegeam de ce. Dacă de relația dintre Nina și Meredith am zis că este complicată, ei bine ei doi erau mai rău.

        Comploteau împotriva tuturor deși nu se suportau, puteau să distrugă pe oricine deși își reproșau atâtea. Meredith era mai mică decât el cu vreo doi ani, ca și mine de altfel, dar vârstă nu era o problema ci asemănarea lor fizică. Era atât de sinistru încât dacă te uitai la ei doi zici că erau gemeni. Ian avea părul lung și șaten ca a lui Meredith, își lăsa părul să crească și îl prindea într-un coc de chinez. Culoarea lor oculară era identică, dar ochii lui Meredith transmiteau mai mult decât transmitea Ian. Aceeași pistrui, aceeași expresie, erau ca doi gemeni, uni pierduți de la naștere care li s-au zis verișori. Așa de mult semănau încât Meredith era varianta feminină a lui Ian și Ian varianta masculină a lui Meredith. Am inhalat fumul țigării ce o aveam printre degete, după am dat afară fumul nociv ce de fiecare dată îmi gâdila plămânii și mă făcea să mă simt mai bine.

      Cine avea nevoie de oameni?

        Tot ce aveam eu nevoie era o țigară, parcă era minunat când vedeai că se sacrifică pentru tine și o stingi, era ca și cum o foloseai, era plăcut. Am început să fumez după moartea Anastasiei, de fapt după decesul ei am început să văd lumea într-o altă percepție, nu mai aveam încredere în toată lumea. După moartea ei toate se schimbaseră, iar nimic nu avea să redevină la loc. Am văzut-o pe Meredith cum și-a parcat mașina aurie ce părea prea mare de statura ei de minionă. A coborât repede din mașină trântind portiera cu nervi și furie. Iar o apucă nebunia pe fata asta, niciodată nu exista motiv pentru care să nu fie furioasă, era așa de când a sosit Ian în casă. Am fost surprins când l-am văzut ieșind pe Ian din casă, era complet neranjat și se vedea de la poștă. Gulerul cămășii lui negre era ca și cum nu era călcat de ani de zile, niște pete negre de pe pantalonii lui albaștrii se vedeau în lumina soarelui, iar părul lui lung era complet neranjat. Meredith în schimb era frumos îmbrăcată, mereu se îmbrăca frumos, cu o rochie albastră și înflorată care îi venea până la genunchi s-a apropiat de Ian cu repeziciune.