Flacără albastră

Capitolul 9

       Ochii mei cercetează împrejurimile atent. Ascunsă pe acoperișul unui bloc, priveliștea ar fi în mod normal de milioane. Vremea înnorată colorează împrejurimile în nuanțe reci de albastru și gri. Oameni proaspăt ieșiți de la serviciu își croiesc drum printre traficul infernal, unii vorbind la telefon, alții de mână cu partenerii sau copiii, alții fiind preocupați să ajungă în mașină în cel mai scurt timp ca mai apoi să ajungă acasă. În mod normal, aș fi fost în casă, irosindu-mi viața cu serialele mele. Azi, totuși, am fost trimisă la plimbare.

     -Andraste! Misiunea! îmi urlă o voce în casca din ureche, perturbându-mi liniștea. Mormăi și-mi dau ochii peste cap, complet enervată. Îmi distrugi liniștea încă o dată Jack și ești mort, zic tăios înapoi.

     Cu un pas ușor, mă contopesc în umbre și ajung pe un alt bloc, unde o iau la pas încet. Mahmureala încă mă omoară puțin pe dinăuntru, abia aștept să ajung acasă să dorm. Totuși, cum am ajuns eu aici? Păi, răspunsul e relativ simplu: Slender a pus ,,echipa de intervenție,, adică eu, Jack și Ben să supravegheze o anumită țintă, ca să zic așa. Cine e ținta asta? Ironia sorții, e sora lui Leo. Nu știu ce motiv are Slender să se lege fix de ea, dar de asta am fost trimiși, ca să aflăm.

     -Bombonică, vezi că o ia înspre spital, zice Ben și mă abțin să nu urlu la el. Am decis că cea mai bună tactică e să-l ignor. Îmi scot casca din ureche și alunec lin de pe acoperiș pe cimentul rece și plouat, fix în spatele ei și încep să o urmăresc.

     Sora lui Leo e o persoană destul de impresionantă: stereotipul tipic de fată populară, blondă, dar nici pe departe proastă. Șefă de promoție, cu medii aproape perfecte, mândria familiei, la facultatea de medicină. Deșteaptă fata, ce pot să zic. Deși, nu-i blondă natural, dar prostește lumea cu chestia asta. Mă jur, fetița asta n-a fost prinsă niciodată cu rădăcinile crescute. Bine, numai atunci când vezi doamne s-a ,,vopsit,, brunetă, deși ea își tăiase tot blondul, sătulă de minciună. N-a ținut faza asta de rebeliune mult, bineînțeles.

     Ajunsă la spital, sora lui Leo se uită în urma ei, să se asigure că nu este urmărită și intră într-o cameră din laterala spitalului, asigurându-se să închidă ușa în spatele ei. Zâmbesc și mă contopesc în umbre, urmărind-o în cameră. Asta a fost cea mai riscantă treabă pe care am făcut-o vreodată, dacă ceva îmi distrage atenția sau mă enervează mă dau de gol. Mă rog silențios să stau exact așa cum sunt.

    -Liv, ce ți-am zis despre accesul în spital? întreabă un bărbat calm.

    Bărbatul ăsta îmi pare cunoscut, nu-mi pot da seama de unde. Destul de înalt și solid, nu-i pot distinge trăsăturile feței în întunecimea asta blestemată.

    -Trebuia să o fac! Lumea își punea întrebări, zice Liv cu un ton vinovat, începând să se joace cu mâinile. Asta va fi interesant, îmi zic în gând și ciulesc urechile.

   -Ca să înțeleg, lumea își punea întrebări despre dreptul tău aproape inexistent de a practica medicina sau despre facultatea la care nici la aia n-ai fost? întreabă ușor sarcastic bărbatul.

   -Mamă, îi aud pe băieți în cască. Mă abțin să nu-mi pice maxilarul până-n podea. Aproape mi-am distrus acoperirea, băgami-aș.

   -Nu, exclamă Liv speriată, uitându-se paranoică la ușa închisă. Au început să bănuiască, zice ea și privirea bărbatului se schimbă instant, de parcă a înțeles perfect despre ce vorbește blonda.

   -Ce au început să bănuiască Olivia, zice acesta cu un ton de nervozitate în voce.

   -Că nu sunt fiica biologică a lui, zice ea și expiră stresată.

   -Wow, ce familie ciudată, zice Ben, dar eu nu-l aud. Acum totul are sens și punctele încep să se unească în creierul meu. Rânjesc malefic și-mi pun la cale un plan care mă va ajuta și să închei misiunea, dar și să mă răzbun pe Leo pentru ce mi-a făcut.

     După câteva minute, realizez de unde îl cunosc pe bărbatul respectiv. După ce conversația s-a încheiat și cei doi au ieșit din cameră, am constatat că bărbatul este partenerul de afaceri al tatălui lui Leo și posibil tatăl biologic al lui Liv. Asta va fi mai greu de dovedit, dar am eu așa o bănuială. Ies după cei doi, după care mă regrupez cu Jack și Ben, ca să stabilim ce urmează să facem. Ușor, planul prinde contur.

-------

        Leo se așeză la masă, cu un chef de viață inexistent. Lângă el stătea Liv, sora sa cea mare și enervantă, după spusele lui și în fața lui stătea prietenul lor de familie, implicit partenerul de afaceri al tatălui său. Leo observase privirile ciudate pe care și le aruncau Liv și bărbatul, dar s-a decis să-și vadă de treburile lui. Un mesaj text de la un număr privat apare ca și notificare pe ecranul tatălui, acesta aplecându-se sub scaunul său și scoțând un dosar. Treaba i se părea dubioasă puștiului blond, dar ce i s-a părut și mai dubios a fost pura teroare din ochii mamei lui.

      -Draga mea, poți să-mi explici ce e asta? întrebă tatăl lui roșu de nervi, fluturând o hârtie în fața soției lui.

     -Tata, calmează-te, încercă să calmeze Liv situația, tatăl spărgând o farfurie de podea, activându-i trauma lui Leo.

     -Cum să mă calmez știind că trăiesc o minciună? întrebă acesta, aproape turbând de nervi.

     -Tata, te rog-

     -Nu sunt tatăl tău, nu-mi mai spune așa! țipă bărbatul, iar Leo se ridică brusc, șocat. Liv este terifiată, iar mama lui plânge silențios, speriată de tatăl lui Leo. Hai să vedem ce mai descoperim, spune acesta în continuare, căutând frenetic printre hârtii. Ia uite! Tot ce ai făcut în viața asta a fost cumpărat: medii, facultatea la care nici măcar n-ai fost, permisul de a practica medicina!

     Leo atât a trebuit să audă înainte să o ia razna. Partea lui întunecată a luat deja control asupra lui.

    -Iar tu, nenorocito, spune tatăl, luând-o de braț agresiv pe soția lui, care era înghețată de frică, m-ai mințit cu atâta ușurință atâta timp!

   -Ia mâna de pe ea, zice Leo, cu un ton sumbru.

   -Taci prostule, n-ai niciun drept să vorbești, zice tatăl pe un ton tăios.

   Și atunci Leo a clacat.

   Echipa de intervenție și-a finalizat cu succes misiunea. Andraste îl ține pe Leo de mână, băiatul fiind inexpresiv. Băiatul tocmai ce dăduse o declarație cu privire la uciderea cu sânge rece a familiei sale, atrăgându-și mila vecinilor și privitorilor de la o distanță. Lumea tocmai i-a fost dată peste cap, până la urmă. Cineva îi omorâse familia.

   Țintele sunt moarte, Slender.
    Ai fi fost așa de mândru de Leo. Chiar nu are milă când are cuțitul în mână.