Flacără albastră

Capitolul 10

Doamne, nici n-am realizat că n-am mai scris din Decembrie la cartea asta lol.

-Încearcă din nou, zice Ben și eu oftez.
Slender m-a pus la un regim strict de antrenament, ca să-mi pot șlefui puterile și capacitatea de a lupta, pentru că sincer sunt total pe lângă. Partea bună e că încep să mi se facă niște pătrățele criminale. Partea proastă e că mă doare constant tot corpul. Deși meditația mă ajută puțin, dar tot praf sunt. Și bineînțeles, blonda mondenă mi-e profesor. Nu-mi pot da seama dacă universul râde de mine sau Slender vrea ceva cu tipul ăsta. Jur că e ca râia, nu pot scăpa de el. Orice fac, e și el prezent. Mă enervează la maxim.
În starea mea meditativă, îmi primesc un băț peste cap. Înjur colosal și mă enervez așa de tare încât Ben zboară departe de mine, iar un vânt intens se pornește de nicăieri, iar nori de ploaie negri se apropie, deși era însorit înainte. În ultimul moment mă răzgândesc și colectez un fulger în mână, în loc să-l las să-l lovească pe Ben. Faptul că am realizat că Ben îmi taie mult din potențial din cauză că mă enervează a fost cea mai bună concluzie la care am ajuns în ultima vreme. Fulgerul doare când îmi trece prin mână până la cot, dar nu mai doare cum durea înainte. Acum pot canaliza energia și pot s-o folosesc ca să mă încarc. Fulgerul îmi dă energia care îmi trebuia și mă trezesc că am ajuns înapoi în casă. Îmi pun un playlist destul de energetic și mă îndrept direct înspre duș.
Un duș este binevenit în momentul ăsta. Mi se relaxează puțin mușchii stresați și acum pot respira ușurată. Cu țigara în bot și părul proaspăt spălat, intru în camera mea, unde Leo stătea tolănit în pat.
-Ce-ți mai face cicatricea? întreb eu sarcastică.
-Du-te dracu, îmi răspunde el și iese pe fereastră, sărind de la balcon.
Pfff, tipul încă e supărat. Bine, e drept că l-am făcut să înnebunească și i-am distrus viața. Asta e. Și el a făcut ce a făcut. Și-a meritat-o cu vârf și îndesat, iar legat de cicatrice, să zică mersi că l-am prins la timp, fix când voia să-și scoată ochiul.

-Te urăsc, spuse Leo, uitându-se cu ochii goi la Riona.
-Hai că exagerezi deja, spuse ea, stând pe pieptul lui. Încă ești supărat?
-Taci, îi dă el răspunsul, sărutând-o pe frunte, după ridicându-se din pat. Am antrenament, zice el și dispare în noapte, sărind de la balconul fetei.
-Du-te dracului, zice Riona cu scârbă, dar totuși cu satisfacția că i-a plătit-o puștiului, ridicându-se din pat.

***********

Râsete umpleau holul școlii, băgând-o în ceață pe Riona. Însă în scurt timp înțelese de ce lumea râde.
Pe dulapurile din școală tronau poze cu Riona în duș, făcute fără ca ea să știe. Lacrimi îi curgeau silențios pe față, iar adolescenții o strigau tot felul de nume. Aceasta se întoarse înspre Leo, care tot ce făcea era să râdă și să facă mișto, acceptând niște bani de la un tip dintr-a doișpea. Fața lui Leo i-a rămas imprimată pe veci în minte: fața de pură satisfacție și amuzament.
Acela a fost momentul în care ultima bucată din sufletul ei a murit.
Aceea a fost ziua în care Riona și-a jurat că se va răzbuna pe cel care îl credea prieten.
Aceea a fost ziua în care Riona a murit și Andraste s-a născut.