Flacără albastră

Capitolul 6

Jack stă și bea o cafea lângă mine, așteptând să-mi termin țigara. Îmi las gândurile să zburde și îmi închid încet ochii, ,,odihnindu-mă" după o zi lungă de școală. Simt o pereche de mâini pe talia mea și tot ce fac e să-mi duc capul în față până-mi cade pe umărul lui Jack, unde continui să dorm. Jack tresare la început, neașteptându-se la acest gest din partea mea, dar se relaxează imediat și-și duce mâinile unde nu trebuie.
-Nu ți-o mai căuta cu lumânarea, zic cu o voce joasă și îi plesnesc mâna. Acesta nu se lasă bătut și își bagă mâinile pe sub tricoul meu, încercând să-mi desfacă sutienul. Îi apuc mâinile furioasă și îl împing, acesta oprindu-se în masa de la bucătărie care e la 5 metri în fața mea. Acesta se enervează și vine înspre mine și mă apucă de păr, trăgându-mi capul înapoi.
-Cred că ți s-a urcat la cap faptul că ai fost aleasă, spuse el în urechea mea, mușcându-mă de lob. Mârâi amenințător și îl mai împing odată, de data asta cobor de pe blat.
-Frumușelule, tu nu te pui cu mine, spun eu, zâmbind sadic. Fumul se împrăștie din spatele meu, încălzindu-mi-l. Fac câțiva pași lenți până ajung în fața lui, iar acesta mă trage de bluză și mă sărută agresiv.
      În acel moment, parcă o piesă s-a lipit la puzzle, pentru că Jack e trimis în perete, căzând pe jos cu un sunet asurzitor. Acesta doar se ridică, ferindu-se de cuțitele trimise înspre el, unul ratându-i capul cu 2 centimetri. Continui să privesc show-ul din fața mea, stând ca o stână de piatră.
      -A fost amuzant, dar am treabă, spun întorcându-mă pe călcâie, mergând înspre camera mea.
Deschid geamul, afară tunând și fulgerând. Iau niște haine de pe jos și le trântesc în coșul de rufe, oftând. Mă apuc și mă uit peste temele de azi, să văd exact ce teme fac. Constat că niciuna nu va fi verificată, așa că-mi trântesc cărțile pe birou. Nu mă obosesc să învăț la nimic, așa că-mi deschid calculatorul.
Acesta se aprinde, după care ecranul se face negru. Înjur nervoasă și îi dau o palmă monitorului, care, Dumnezeu să-l ierte, e vechi ca dracu. Imaginea își revine, timp în care browser-ul se deschide la o pagină: Ben Drowned.
-Cred că-ți bați joc de mine, mormăi nervoasă și dau să închid pagina, când observ că aceasta nu mai este goală. Acum un scris ciudat este prezent. Înjur și nu-mi bat capul să descifrez ce scrie, până observ ultimul rând.
Rece... copaci goi... cuțit... RĂZBUNARE.
You shouldn't have done that.
-Cum să nu, zic sarcastică și închid pagina. Râd în gândul meu de postare. Îmi pun playlistul de toate zilele și mă așez mai bine în scaun.
Mă strâmb când îmi aud telefonul sunând. Am apucat telefonul, fără să mă uit la apelant și am răspuns monoton.
-Hei, Riona, sunt Dawn! spune Dawn, cu un ton vesel. Jack mi-a dat numărul tău, adaugă aceasta.
Logic că el ți l-a dat. Enervantul dracului!
-Hei Dawn, zic, așteptând să continue ce avea de zis.
-Astăzi e o petrecere la Leo acasă și mă întrebam dacă ai putea veni cu mine, nu prea cunosc orașul, spune ea, cu un ton ușor stânjenit. Îmi dau ochii peste cap la auzul cerinței.
Dacă tot e așa de bună prietenă cu Jack, de ce mama naibii nu-l sună pe el? Eu de ce trebuie să o dădăcesc?
Mi se aprind beculețele. Rânjesc malefic și îi spun că ne vom întâlni în fața școlii și vom merge împreună. Asta o să fie interesant.
Când mă întorc, Jack stătea în pragul ușii și rânjea. Îi fac cu ochiul și îmi pornesc playlistul înapoi, îndreptându-mă spre dulap. Am la dispoziție 2 ore să mă pregătesc, așa că îmi aleg prima dată hainele, ca după să mă machiez.
Îmi aleg niște blugi din imitație de piele, un maieu negru și o cămașă în carouri roșie.
-Ce stai ca prostul? îl întreb pe Jack care se holba la mine. N-ai treabă pe undeva?
-Dragă, doar nu crezi că te duci singură, zice el și schimbă playlistul, de la unul rock la unul EDM.
-Poate agăți ceva la petrecere și dispari, zic eu acră, întinzându-mă după botinele mele.
-Ce amuzantă ești, spune Jack, dându-și tricoul jos.
Îl ignor cu desăvârșire în timp ce continui să mă machiez. Nu-l las să mă distragă de la partea cea mai importantă: petrecerea.
Petrecerile lui Leo sunt ceva. Umblam cândva la petrecerile lui, până s-a luat ca prostul după alții și n-a mai vorbit cu mine. În seara asta mă duc să o studiez pe Dawn, nu să mă distrez. Pot să-i observ obiceiurile ca să-mi fac o idee mai bună despre ,,misiune". Dar, sincer, un pahar de Vodkă nu strică.
După ce m-am îmbrăcat, am luat un hanorac de pe jos, aprinzându-mi o țigară.
Jack iese din baie, numai cu un prosop în jurul taliei, dându-și cu mâna prin părul ud. Al dracului, face chestiile astea intenționat.
-Wow, tu chiar te crezi la tine acasă, zic, plimbându-mi ochii pe corpul lui.
-Nu văd că te plângi, îmi răspunde el monoton, luându-și niște haine din ghiozdan. Se uită la jumătățile care odată erau masca lui și se enervează, îndreptându-se înapoi în baie.
Are dreptate, nu te poți plânge când ai o priveliște frumoasă în fața ochilor. Ce-i drept, arată bine băiatul, dar nimic mai mult. Îmi mai aprind o țigară, gândindu-mă la ghicitoare.
     ,,Unde prima fărâmă s-a pierdut, acolo vei găsi calea" nu mă face să realizez instant sensul din spate și sincer, acum nu am timp să stau să mă gândesc.
     În timp ce mă încalț cu botinele, Jack iese din baie, îmbrăcat într-o pereche de blugi negri și un tricou alb. Se uită cu coada ochiului la mine și pleacă jos.
     Hopa, i-am rănit egoul domnului pervers. Ce tragic!
     Îmi iau geaca de piele și ieșim din casă, îndreptându-ne înspre școală.