Flacără albastră

Capitolul 5

       -După cum bine știți, ultima notă din acest semestru va reprezenta un proiect, spuse profesorul, iar în clasă răsună protestele elevilor. Liniște! rostește răspicat profesorul, enervat de atitudinea elevilor. Alegeți-vă partenerii de lucru și după vom discuta despre tema proiectului.
        Îmi întorc corpul și mă uit prin clasă la elevii care își aleg perechea. Ca de obicei, nimeni nu vine înspre mine, așa că profesorul mă va pune cu cine a mai rămas fără pereche. Îmi deschid caietul și îmi studiez notițele de la ultima lecție.
        -Riona! îmi atrage o voce atenția și îl văd pe Jack lângă mine, cu cărțile în mână. Poți să-mi dai notițele tale pentru proiect?
       -Sigur, zic cu jumătate de gură și îi întind caietul pe bancă.
       -Bun, acum că are toată lumea un partener, continuă profesorul și face o pauză scurtă, uitându-se prin clasă, apoi continuă cu un entuziasm șters: Vrea cineva să propună o temă pentru proiect?
       -Corpul uman, se aude o voce din spatele clasei.
       -Lupii în mediul lor natural, se mai aude o voce.
       -Maică-ta! țipă o voce din față, iar clasa izbucnește în râs. Pufnesc amuzată și râd, iar Jack zâmbește.
       -Foarte amuzant, Leo, dar mama nu e un subiect de discuție valid, spune profesorul și-și dă ochii peste cap. Alte idei?
       -Efectul drogurilor asupra corpului, se aude aceeași voce din spate.
       -Ok, pentru că ați propus mai mulți corpul uman, vă dau libertate să alegeți o temă pe acest subiect. Aveți termen o săptămână, să nu uitați de proiecte, cine uită are nota 4! țipă profesorul, când vede că elevii pleacă din sală. Următoarea oră este mate, așa că nici nu mă obosesc să-mi scot cărțile din ghiozdan. Îmi împachetez cu stil și talent lucrurile, nu rămân la ora babei. Și așa este ultima oră și mai bine de jumătate din clasă o șterge. Mă îndrept înspre locul de fumat și îmi aprind plictisită o țigară. Mă gândesc ce temă să abordez în proiect și cu cine am să-l fac până la urmă.
         -Hei, am uitat să-ți dau caietul, zice Jack și răsare de undeva. Înjur în gând că eram prea concentrată să îl văd.
         -Mersi, zic când mi-l întinde, iar acesta zâmbește și pleacă. Decid și eu să-i urmez exemplul, plecând acasă.
         Nici nu-mi dau seama când ajung în păduricea din laterala casei. Mă plimb liniștită și fredonez muzică, când un rău brusc mă cuprinde și mă face să mă opresc în loc.
Ceva nu e bine.
Înaintez precaută printre copaci, până casa mea este vizibilă. Îmi adăpostesc corpul în spatele unui trunchi gros. Cineva cu o mască albastră tot dă târcoale casei. Serios, Slender?
Face parte din probă, Andraste. Ai răbdare.
Ce dracu face omul ăsta? Tot dă ture ca prostul în jurul casei- își marchează teritoriul cumva?! Hai că asta e prea de tot. Îmi arunc ghiozdanul în față, acesta zburând fix prin fața ochilor lui, moment în care mă furișez în spatele lui și-l trântesc la pământ.
-Cine dracu te crezi să apari pe teritoriul meu?! întreb răstit, fumul negru înconjurându-l. Mă simt de parcă aș scuipa foc înspre acest individ. El pur și simplu se ridică și își scutură hainele.
-Andraste, nu? Ești fermecătoare, spune el și pot să simt că a rânjit sub mască. Îmi dau ochii peste cap.
-Nu mi-ai răspuns la întrebare, spun încrucișându-mi brațele la piept.
-,,Unde timpul a stat în loc, acolo vei găsi motivul", recită el parcă teatral, eu rămânând surprinsă. Slender, e de-al tău?
       Vei afla în câteva secunde.
      -E, ce-i cu fața asta lungă? întreabă el inocent. M-a trimis Slender, spune și îl analizez să văd dacă zice adevărul. Încearcă să se apropie de mine, iar eu rămân pe loc, fumul înconjurându-l și ținându-l în loc.
     -Încă un pas și-ți crap masca în două, asta dacă nu vrei să ți-o dai de bunăvoie jos, spun eu.
     -Ești drăguță, păpușă, dar din păcate nu ascult de nimeni, spune și eu mă enervez. Îi dau un pumn într-un punct dintre ochi iar masca crapă în două jumătăți și cade.
     -Jack?! constat șocată, iar acesta se strâmbă și se zbate.
     -Dacă n-ai fi fost așa de sexi, mă jur că mureai fix în secunda asta, spune el învins și rânjește pervers.
     -Scutește-mă! îi spun dezgustată. Nu mai stau să-ți joc jocurile, zic și mă duc să-mi recuperez ghiozdanul, nu pentru că-mi pasă de cărți, ci pentru că am țigările acolo.
     Intru în casă și observ că sunt transformată complet. Wow, nervii chiar au pus stăpânire pe mine. Am buzele negre, ochii albastru intens, aproape înspre gri, sunt îmbrăcată cu hainele mele, dar mi se văd venele colorate într-un albastru glacial, părul meu acum e gri, iar nelipsita ,,pelerină" e prezentă la pachet cu fumul negru. Mă duc în bucătărie și-mi fac o cafea. Cât îmi făceam cafeaua, simt o pereche de mâini care se poziționează pe talia mea. Mă enervez, știind despre cine e vorba și îl calc pe picior și îi dau un cot în burtă. Acesta sâsâie nervos și-mi dă o palmă peste fund. Mârâi nervoasă și mă pun în fața lui. Nu contează că e cu un cap mai mare ca mine, rămân fermă pe poziții.
        -Ți s-a urât cu viața? N-ai unde să te duci, ce mai cauți aici? îl întreb nervoasă și Jack râde ca boul, că altceva nu știe să facă.
        -Ai uitat de proiect? mă întreabă cu o sprânceană ridicată.
        -Dă-l dracu, spun și mă pun pe blat, aprinzându-mi o țigară.