Life is a torment (Luke Hemmings)

Capitolul 4. Nu scap de tine

Nu scap de tine
Cap. 4

Am fugit in graba spre casa sperand ca fratele meu sa nu strige la mine .

-Alo! E cineva? Hey!

Oh, Doamne, nu e nimeni in casa!

Ma grabesc spre camera mea, care era la fel cum am lasat-o. Dezordonata si murdara. Mi-am aranjat putin patul, m-am aruncat pe el si mi-am luat telefonul din dulap. Uitasem ceva vreme de el.

Cineva bate la usa.
Deschid usa si il vad pe Luke care il tinea pe Josh de umar. Nu scap de baiatul asta niciodata?

-Ce sa intamplat?

Intreb, incercand sa-l apuc pe Josh de celalalt umar.

-Lasa-l!
striga Luke,
-Ma descurc si singur!

-E fratele meu!

-Taci!

-Ce?

-Vrei sa taci odata? Ma scoti din minti!

ooo.. Casey ,il scoti din minti pe barbatelul tau..

Oh doamne sunt nebuna rau. Normal ca il scot din minti. Si pe mine ma scot cateodata din minti.

Cum suna asta!?

O ,mai taci!

Nu pot sa tac. Doar sunt tu?

-Taci odata!

Cred ca fara sa imi dau seama, am spus asta cu voce tare.

-Cay, Cay, Cay... Iar vorbesti cu tine?

Da... Am avut dreptate.

-Nu, vorbeam cu tine...

Proasto! Ne-a descoperit!


-Sa sti ca nu am mai facut asta de mult timp.
Trebuia sa ma scot cumva.
-Si totusi ce a patit Josh?

Il intreb pe Luke, crezand ca fratele meu era doar beat.

Normal... Nu te intereseaza nici de singura persoana din familie cand il vezi pe blondut.

Pe bune? Nu poti sa taci odata? Stai! Nici nu vreau sa aud!

-Nu stiu. L-am gasit pe strada prabusit. Cred ca e doar adormit. Ar trebui sa plec,

Nu vreau sa plece! . Odata ce fratele meu se trezeste sigur o patesc nasol de tot.

-Stai! Nu sti cand se va trezi?

-Probabil peste putin timp.

M-am asezat pe canapeaua unde era asezat Josh si ma gandeam la ce se va întâmpla dupa ce se trezeste.

-De ce?

Ador vocea asta! E asa groasa si placuta.

-Nu.. Nimic.

-Ok. Eu plec.

-Bine. Pa!
A fost ciudat. Nu a iesit pe usa ci sa dus catre scari.
-Unde mergi?! Nu plecai?

-Ce crezi ca fac? E mai scurt drumul pe-aici.

-Nu! Stai!

Camera mea era dezordonata si nu vroiam sa o vada.

-Frumoasa camera.

Spune el cu ironie.

-Da, mersi.

Am pus radiera care era pe birou in penar, dar tot era mizerie.
Ma intorc apoi cu spatele si ma trezesc cu Luke in patul meu, cu telefonul MEU in mana.

-Hei! ce faci cu telefonul meu?

-Il tin pentri tine,

Isi ridica o spranceana.

-Dami-l!

-I-al!

Era pe telefon si cred ca fix azi s-a nimerit sa imi scot parola.

M-am aruncat pe pat in genunchi incercand o strategie de a-mi putea recupera telefonul. Pacat ca nu mi-a reusit.
Ambele maini imi erau ocupate. Blondul imi stranse incheietura mainii stangi , iar mana dreapta era pe telefon. La fel si mana lui.

Ochii mei erau indreptati spre incheietura mainii mele, pana cand i-am gasit ochii de un albastru perfect.

Mama ,e asa de bunut! Si ochii aia!

Da, stiu.