Life is a torment (Luke Hemmings)

Capitolul 11. De ce?

De ce?
Cap. 11

Imi privesc reflexia in oglinda. Rimelul imi curgea pe obraz. Ridurile apareau din ce in ce mai des pe fata mea alba. Buzele erau uscate si tari.
Parca sunt o creeatura hidoasa.

Imi sterg rimelul cu ultima picatura de demachiant pe care o mai aveam. Ma intind dupa un prosop alb si moale si imi sterg rimelul . Prosopul,  acum,  murdarit cu rimelul meu. Nu puteam sa imi inlatur tot machiajul doar cu o picatura de demachiant . Imi aleg un ruj rosu din toate culorile pe care le aveam.
Sunt ca noua. Doar ca nu mai am rimel si creion. Sper ca lumea sa inteleaga asta ca pe un look nou.

Ies din baie cu zambetul pe buze, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Toti zâmbeau si erau fericiti, se simteau foarte bine. Doar eu radeam cu gurs pana la urechi, dar de fapt eu plangeam, pe dinăuntru . Gandul imi era doar la ce se putea mai rau.

Somnul ma cuprindea de la atâta stres. Ochii mei erau aproape închiși.

-Casey, ti-e somn?! imi striga Ash in fata.

-Esti un fraier! Cel mai mare fraier de pe planeta asta! Tu ai vazut ca era sa adorm?! Trebuia sa ma lasi acolo!

Nu mai vreau sa stiu de realitate. era singurul mod in care puteam sa ma scap de tot stresul de aici. Toti se uitau la mine la la felul 3.

-Scuze... Ce ai patit de esti asa stresata?! Chiar nu am vrut sa ma descarc pe Ashton, dar altfel pentru ce ar fi prietenii.

-Nimic, doar lasa-mă sa dorm, imi i-au o perna de pe patul ocupat de Lucy si Calum si o arunc pe jos împreună cu corpul meu.
Nu m-am gandit ca podeaua e asa de tare, asa ca mi-am lovit fiecare particica a corpului. Am mormait cateva injuraturi asa somnoroasa cum eram.

-Stai. Nu esti bine aici, Ash ma ridica de pe podea exact ca pe o printesa si deschide usa,

-Unde o duci? Se auzea vocea groasa a fraierului. Vocea aceea ma facea sa tremur de fiecare data,

-In camera ta. Are nevoie de liniste si noi nu ii putem promite asta, aici. Merita macar atat,
Luke a dat din cap aprobator dupa care Ash ma plimba dintr-o camera in alta.

Ma pune pe patul moale si atat de confortabil incat nu vroiam sa ma misc de-acolo pentru nimic in lume.

-Acum nu poti sa spui ca nu esti printsa adormita. Trebuie doar sa ichiriez o padure, zambetul imi aparea pe fata cu toate ca ochii imi erau inchisi.

-Da.. Stiu. Sunt amuzant, trebuie sa plec, mana lui se apropie de obrazul meu mangaindul. Apoi isi apropie buzele de fruntea mea într-un mod foarte dragut.

-Noapte buna!

-Distractie placuta!

Ma intorc cu fata in perna dupa care ma cuprinde somnul.

*****
Cred ca a fost cel mai relaxant somn, chiar daca era de cateva ore. Nu am avut deloc timp de asa ceva.

Ma ridic din patul moale al lui Luke. Nu ma mir ca e asa moale. Trebuue sa stea si comod cand se culca cu altele. Deschid veranda si privesc cerul. Era foarte instelat. Ma calmez putin, pana cand aud cativa pasi indreptandu-se spre camera.

Ce sa fac?

Iesi pe veranda sau prefa-te ca dormi, dar daca e un hot?! Baga-te sub pat!

Vezi tu ca incap?!

Fa ceva repede!

Ce mult m-ai ajutat..

Stiu, dar misca odata!