Capitolul 7. Surprize

414 51 4
                                    

Surprize
cap. 7

- Buna, Lucy, ce faci? spun eu stresata si plictisita,

-Ma cam plictisesc, tu? raspunde ea

-Perfect! Si eu. Vrei sa vii pe la mine?

-Acum?

-Da! Hai, grabeste-te! ii strig eu in telefon ,

-Bine, bine, dar nu mai striga!

-Ok, spun eu cu o voce de copil,

Incgid telefonul, si vad cum Luke intra lejer pe geamul-usa, in camera mea. Avea parul aranjat, ca de obicei, o bluza neagra cu "Ramones" si blugii negrii rupti in genunchi. Ce cauta copilul asta aici?

-Ce faci aici? Nu stii sa saluti sau sa bati la geam inainte?

-Mi-am uitat telefinul aici. Da... Buna si (bate in geam). Ma duc sa il caut.

Deschide usa, iese din camera mea, iar eu dupa el. Doar nu crezi ca o sa stau in camera aia. Coboram scarile. E cumva orb sau sunt eu o fantoma?! Ma ignora total! ce fel de fraier e asa prost?

Cum sa fie un fraier, prost?!

Off... iar tu?!

Da, chiar eu, adica tu, adica...nu stiu

Intra in bucatarie si isi ia un pahar cu apa. Tipul asta nu are gura? Ce tot spun? Sigur ca are si una mult prea delicioasa, cu un piercing prea...prea in buza. Nu mai pot. Il vreau! Vreau sa fie al meu, tot!

Imi umplu si eu un pahar cu apa ,cand insfarsit scoate si el pe gura ceva.

- Aici era! Deci... Unde-ti sunt bagajele? spune acesta , cu ochii in telefon, urcand sus.

-Ce bagaje?! intreb confuza,

-Trebuie sa stai la mine, nu ti-a spus Josh?

-Nu... A spus doar sa te ascult. De ce?

-Ai un frate fraier. Uite ce m-a pus sa fac! isi da ochii peste cap .

-Ce? confuzia apare din nou. Ce dracu are cu telefonul ala?! Nu poate sa se uite si la mine putin?!

-Daca iti aduci aminte, ai 17 ani. Adica inca nu esti majora. Fratele tau m-a pus fix pe mine sa am grija de tine si sper sa nu fie nevoie. Altfel ai fi mers la casa de copii si nu cred ca vrei asta. Deci ....

-Si de ce trebuie sa stau cu tine?

-De cate ori sa iti mai repet?! Pentru ca frate-tau e un fraier si pentru ca sunt major.

-Si ce? Nu trebuie sa stie nimeni ca o sa stau aici.

-Cum poti fi asa...? O sa vina oamenii aceia sa vada daca totul e ok. A, da si casa v-a fi vanduta, imi spune cu ochii in telefon ,

-Ce?! Nu! De ce?

-Nu ma mai intreba nimic. Du-te fa-ti bagajele!

-Si cu restul? Tot ce e in casa?! spun eu ridicand mana dreapta in aer.

Isi scoate privirea din telefon, si-o indreapta spre mine . Se apropie nervos.
Se uita la mine cu ura si ma prinde din nou de incheietura mainii.
Inima imi bate mai puternic ca niciodata.

-Ti-am spus sa taci ! rosteste printre dinti cuvintele, intre timp ce ma strange tot mai tare de incheietura. Imi inchid ochii si scot un zambet dezamagitor.

-Si acum ce ai de gand sa faci? Sa imi rupi mana? Sau sa faci altceva? spun eu luandu-mi paharul de pe noptiera de langa mine. Iau o gura de apa si il vad pe blond cum isi strange pumnul cel liber.
Am primit multe pumnuri de la fratele meu. Ma indoiesc ca ale lui sa fie mai puternice.

-Nu stiu cum o sa rezist cu tine atat timp, imi lasa mana si pleaca.

O sun pe Lucy , ii spun tot si anulez seara Casey si Lucy.

****
Buna!
Acesta e cel mai scurt capitol din toata cartea, pana acum :))
Cred ca o sa scriu capitole mai scurte, pe care o sa le public mai des.
Sper sa va placa:******

Life is a torment (Luke Hemmings)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum