Inger sau demon

Partea 3

Am reusit sa adorm pe la 4 si m-am trezit la 9 din cauza limbii lui Dilo, care credea ca am nevoie de o baie. Chiar daca dormisem doar 5 ore, imi era de ajuns sa-mi refac fortele. Am mers la baie sa scap de balele cainelui apoi i-am pus de mancare iar eu mi-am facut niste cartofi prajiti. Dupa o plimbare prin parc am plecat spre cladirea in care, nu ghiceai nici in o mie de ani ca isi duce afacerile un mafiot care ar trebui trimis la spanzuratoare. La intrare, aceiasi ratati jucau poker. Am trecut pe langa ei, in timp ce ma priveau curiosi. Mi-am dat ochii peste cap vazand atata prostie. In “sala de asteptare” nu era nimeni asa ca mi-am permis sa intru in birou, desigur fara sa bat la usa sau alte gesturi de politete care oricum imi lipseau cu desavarsire. Inauntru, o fata de 17-18 ani vorbea cu Nutu, care statea in scaunu’ lui de piele cu un ranjet neprefacut pe buze. Am cercetat fata care era gen 90-60-80, apoi mi-am intors privirea spre boss. Nu pentru ca era o priveliste mai buna dar nu vroiam sa-mi pierd o posibila slujba doar pentru ca m-am holbat la amanta lui.

 -Ai venit deci. mi-a zis pastrandu-si zambetul pe fata. A scos o coala A4 si s-a incruntat in timp ce o citea. Am date despre tine doar de cand te-ai mutat in oras. Nimeni nu stie nimic de tine inainte de asta.

 -Nu am fost cineva important. Am stat la tara si nu aveati de unde sa ma cunoasteti. Cand au venit cu recensamantul nu eram acasa. am glumit dar el nu o lua ca atare.

 -Macar maicata, taicatu. m-a intreba chiar daca nu era principala lui sursa de inspiratie. M-am gandit ca nu o fi gasit date in alta parte si o fi cautat si in baza de date a politiei sau, in fine, unde s-or duce aceste informatii. Am zambit trist:

 -Parintii mei sunt morti. am mintit eu strangand din dinti. Mda, sunt un actor destul de bun… Dupa ce parintii mei au fost omorati am incercat sa muncesc mai mult si sa tin casa. Dar in fiecare zi ma gandeam cum sa ma razbun. Ii vazusem cu cata usurinta au tras, nenorocitele alea de gloante, am spus dand cu pumnul in masa, traind cele zise de mine. Eram prea mic atunci. De la 10 ani am inceput sa gasesc tot felul de metode sa ma antrenez in timp ce lucram campurile oamenilor, pentru bani. Am aflat cine sunt asasinii parintilor mei si am vandut tot ca la 16 ani sa vin aici. Am aflat recent de ciondaneala ta cu cei din Five Points Gang si desigur cum stiam ca cei doi criminali fac parte din gasca asta am venit direct aici. mi-am terminat rolul si am zambit multumit in sinea mea.

 -Razbunare deci! a conchis Nutu. Mi-a intins o servieta alba-argintie stralucitoare. Am deschis-o nerabdator. Un pistol se odihnea pe o patura de bani. Am zambit si am facut conturu’ armei cu degetele. Metalul rece imi trimitea fiori si o stare de entuziasm. Priveam insa banii care imi asigurau o viata de lux. Mi-am ridicat privirea spre noul meu sef.

 -De acum esti unul din oamenii mei de baza, baiete, dar inca nu am incredere in tine. La primul pas gresit ai terminat-o cu noi. Maine sa fi aici la 10 dimineata. Am o treaba pentru tine. am zambit si am dat din cap. Am privit-o din nou pe fata de langa mine. Tacuse tot timpul si daca era impresionata de povestea mea, nu lasa sa se vada. Am uitat sa ti-o prezint pe fiica mea. a continuat vazand ca ma uit la ea.

 -Andreea, a zis fata zambind.

 -Luca. m-am prezentat. 

 -V-a merge cu tine sa-ti iei lucrurile si sa te duca la hotel.

 -Hotel? am intrebat putin trist ca ma mutam din cartier.

 -Da, baiete, crezi ca oamenii mei stau in garsoniere de 2 pe 2? a inceput sa rada si o vedeam si pe fiica-sa abtinandu-se cu greu. Dar eu nu ma simteam rusinat de locul in care stateam si nici de geamul crapat.

  -Ma simt bine unde locuiesc acum. am spus.

  -Nu vreau sa aud niciun cuvant. Acum lasati-ma in pace, am treaba.

  Mi-am luat servieta si am plecat urmat de frumoasa Andreea. Mda nu i-am tinut usa, am iesit inaintea ei, doar v-am zis ca nu le am cu politetea.

 -Gentleman-ule! a comentat in timp ce incerca sa se tina dupa mine. Eram nervos si nu stiam de ce si nu aveam nevoie sau chef de ifosele unei printese.

  -Hei, unde mergi? m-a intrebat facandu-ma sa o bag in seama. Am privit-o ca pe o papusa fara creier.

 -Pe aici e drumul spre garsoniera mea de 2 pe 2. am zis plictisit. Mi-a zambit amuzata si imi venea sa o dau cu capul de primul zid.

  -Bine, dar pe aici e parcata masina mea. 

 -Masina ta. am spus ironic. Daca vrei putem lua un taxi ca eu nu stiu sa pornesc o masina fara cheie.

  -Nu vreau sa furi o masina, prostutule. Acolo am parcat-o acum juma’ de ora. mi-am dat ochii peste cap dar am urmat-o printr-un gang micut care ducea in spatele “firmei” lu’ tacsu’. A scos o pereche de chei si a deblocat o masina. Sunetul s-a auzit de la un audi TT gri metalizat. Am ramas cu gura cascata, la propriu. Dar ea nu a avut nici o treaba. S-a urcat la volan si m-a intrebat:

  -Printule, nu te mai lasa asteptat si urca o data. Eram putin rusinat ca stau in dreapta dar mi-a trecut cand o alta intrebare care mi-a venit in cap m-a facut sa zambesc:

  -Cel putin ai carnet?

  -Inteligentule! Daca as avea as mai parca printre gunoaiele astea? a zis dezgustata in timp ce demara in tromba. Am inceput sa rad de fata ce o facuse. Oricum, a continuat ea, am 17 ani si la anu’ dau pentru carnet.

 -Sigur o sa-l iei. am sacait-o eu. S-a strambat la mine si tot drumu’ nu m-a bagat in seama, nu ca ma afecta ba din contra ma facuse sa ma simt mai bine. Ma binedispun din invidia oamenilor. Inainte sa cobor din masina am intrebat-o:

 -Sper ca cei de la hotel nu au nimic impotriva cainilor. m-a privit socata.

 -Normal ca au. E un hotel pentru oameni nu pentru caini. Stii, au la intrare semnul ala cu un caine taiat, adica fara caini! a turuit.

 -Mna, multam ca m-ai adus acasa… am zis. Si-a dat ochii peste cap exasperata.

 -Ah, vin-o repede si zi-mi ca nu ai si vreo tarantula sau o anaconda pe acolo?! am dat amuzat din cap in semn ca nu si am vazut-o respirand usurata.

 -Fobie de serpi si paianjeni? am intrebat ridicand din sprancene.

 -Doar nu fii taran si nu-ti lua de mancare cu tine. am inceput sa rad. De parca aveam ce sa-mi iau.

 In zece minute am fost inapoi cu un geamantan vechi intr-o mana si cu lesa lui Dilo in cealalta. Andreea ma astepta rezemata de masina. Mi-a deschis usa si mi-am aruncat geanta pe bancheta din spate. I-am dat jos si lesa cainelui care s-a urcat singur langa valiza. Bineinteles nu inainte sa il mangaie Andreea si sa-mi spuna cat e de dragut, dulce, scump si alte dulcegarii d-astea. Nici bine n-am pornit spre hotelul President pe care habar nu avusem ca il detine, tatal ei ca a si inceput:

 -Ce-i cu mirosu’ asta? m-a intrebat stambandu-se.

 -Mancarea lu’ Dilo. am raspuns uitandu-ma pe geam.

 -Parca ti-am spus sa nu iei mancare. a comentat uitandu-se la mine pentru o secunda.

 -N-ai specificat ce tip de mancare. i-am dat peste nas eu.

 -Pentru ca ma refeream la toate tipurile, GENIULE.

 -Bine, doar nu te enerva iti apar riduri… Si-a dat ochii peste cap si n-a mai zis nimic.