Inger sau demon

Partea 6

        I-am intors fata spre mine si i-am sters delicat lacrimile de pe obraz. Si-a lasat capul pe umarul meu suspinand incet.

          -Nu mai plange, nu cred ca merita sa iti strici machiajul pentru el. am auzit-o razand timid.

        -Nu plang dupa el. a mintit stergandu-si ochii cu grija. Am ridicat o spranceana asteptand sa aflu ce motiv va inventa. Mi-am amintit ca nu mi-am luat rochie pentru bal si mai sunt numai doua saptamani. Am inceput sa rad.

        -Un motiv mai bun nu ai gasit? m-a fulgerat cu o privire furioasa. Atunci hai sa-ti cauti o rochie. am propus eu crezand ca deja are tinuta. Ochii ei au inceput sa luceasca fericiti facandu-ma sa regret imediat ceea ce am spus.

        -Serios? a intrebat aproape sarind de pe scaun.

     -Nu, normal. am zis sperand sa isi piarda entuziasmul. Din pacate a inceput sa chitaie de fericire si m-a pus sa pornesc spre mall. Am ajuns in 10 minute din cauza semafoarelor care au impanzit orasul peste noapte. Am coborat din masina facand mii de rugaciuni sa gaseasca o rochie in primul magazin. Din pacate nu s-a intamplat asa. Ne-am pierdut prin magazine si printre rafturi in timp ce ceasul ne arata ca orele trec cu viteza lumini pe langa noi.  Trebuia sa recunosc ca nici asteptatul nu era placut dar cand iesea din cabina imi dadeam cu parerea ca un adevarat expert aratandu-i toate detalile pe care ea nu le vedea. Dupa mult umblat si probat ne-am dat seama ca nu a gasit nimic care sa ii placa. Se uita pierduta prin magazin iar eu imi pierdeam rabdarea. Am lut o rochie care mi-a cazut in mana si am analizat-o. Era din voal alb-galbui si negru. I-am arat-o si mi-a smuls-o practic din mana fugind spre cabina de proba. Cand a iesit avea un zambet imens. M-a privit asteptand sa imi dau cu parerea. Am analiazat rochia care parea facuta special pentru corpul ei.

       -Arati super. am zis zambindu-i.

       -Sigur? Nu-i prea lunga? m-a intrebat asteptand alte complimete.

     I-am pus mainile pe umeri si am intors-o spre oglinda. Avea un zambet timid si jucaus pe buze. Parul ii cadea ondulat pe umeri iar ochii de culoarea cafelei cu lapte ii straluceau bucurosi. Eu completam imaginea. Fiind atat de obisnuit cu infatisarea mea rareori ma uimea ceea ce vad in oglinda. Cateva fire din parul ciufulit, de un negru atat de intens, aproape imi intrau in ochi. Albastrul acestora, ca adancul unui ocean vazut de undeva din aer, aveau un licar greu de inteles. Corpul acoperit de muschi parea perfect in spatele ei firav. Mi-am lasat mainile pe soldurile ei si am intors-o incet cu fata la mine.

     -Mai ai vreo indoiala ca nu e perfecta? am intrebat-o zambindu-i fermecator.

     Nu mi-a raspuns doar m-a privit cu o usoara teama in ochi. M-am aplecat spre fata ei. A vrut sa faca un pas in spate dar am strans-o mai tare iar ea si-a pus mainile pe pieptul meu.

      -De ce nu mi l-ai prezentat si mie pe noul tau iubit? a intrebat o voce pitigaiata in spatele meu.

      -La dracu. am scapat o injuratura iar Andreea a inceput sa chicoteasca. Totusi blonda, care pun pariu ca ar pierde la un concurs de inteligenta in fata unei gaini, nu parea sa ma fi auzit. Mi-am pus mana dupa mijlocul brunetei strangand-o mai aproape de mine.

      -Iti era frica sa nu ti-l furam? La cat e de frumos nici nu ma mir. a zis unflandu-si mai tare buzele date cu trei straturi de ruj roz. Cred ca ii trebuia o dalta sa se demacheze.

      -Bine ca ti-ai dat seama de ce era evident. am bombanit eu. S-a uitat la mine zambind si mi-am dat seama ca nu a inteles ce am zis. Am inceput sa rad iar Andreea se abtinea cu greu. Eu te astept afara. i-am zis aplicandu-i un pupic pe obraz.

       -Bine. a zis zambind dulce. Vezi ca eu mai stau sa mai caut o rochie. Imi trebuie doua. m-a linistit ea vazand ca ma incrunt.

         -Ok. Sa fi cuminte. i-am spus. Mi-a raspuns cu un zambet apoi am plecat fara sa ii zic nimic blondei si fara sa imi pese ce parere i-am facut.